In mod cert, scriitoarea Carmelia Leonte beneficiaza, in afara de un talent real, de cateva calitati care fac inutila orice speculatie de gen.
Mai intai, o rara discretie, indoit comportamentala si publicistica, provenita, cea din urma, dintr-un bun-simt care o indeamna sa stea deoparte de orice „gasca” literara, indiferent de riscuri. Apoi, un perfectionism specific, in fond, talentelor autentice, care nu se pot „indura” sa se desparta prea repede de nici un vers, „aruncandu-l” in lume abia dupa ce il slefuiesc indelung. Gestatia indelungata prieste, si avem numeroase exemple care sa o confirme, atunci cand autorul in cauza foloseste timpul cu luciditate si masura….
Consecventa cu un asemenea cod atitudinal imprumutat, din viata, si in scriitura, Carmelia Leonte pare a se pastra, in fine, in afara oricaror mode poetice mai mult sau mai putin perisabile. Indiferenta la asaltul oricaror maniere scripturale pe care le considera trecatoare, ea ramane desigur mereu egala cu sine. (Emanuela Ilie)
