Androidul romantic (poezii)

Pe Silvan Stancel l-am cunoscut, intai, pe rol de trubadur inspirat care punea pe muzica poemele altora. Mai tarziu, mi-a aratat propriile sale poeme scrise parca pentru a nu putea fi niciodata cantate. In poemele lui Silvan Stancel, cuvintele sunt ca niste picaturi de ploaie pe timp de arsita, ele cad cumva lent si rar. Exista un fel de tentatie a haiku-ului in demersul sau poetic, dar si una de caligraf. Dupa lectura poemelor sale, ai impresia ca multe versuri lipsesc, de fapt, de parca s-ar fi topit inainte ca priviri prea avide sa ajunga sa le scormoneasca. Ca niste nervuri fine, poemele sale intriga si te intrebi daca sunt mai importante in ele partile care au ramas sau cele care lipsesc. Androidul romantic este un volum scris mai mult din elipse si eclipse, de unde si senzatia ca poetul si-a asumat pariul de a obtine maximum de efecte cu minimum de mijloace. (MATEI VISNIEC)

Androidul romantic este, in fond, o metafora a conditiei creatorului tanar de azi, „prins” (dar nu strivit) intre doua tentatii acaparatoare, cu care trebuie sa „jongleze” atat de bine, incat sa isi salveze sufletul, mintea si, nu in cele din urma, arta. Silvan Stancel reuseste, in paginile de fata, sa ne convinga ca, pe langa multele promisiuni care vor ramane doar atat, in poezia tanara actuala exista si promisiuni care devin certitudini. (RAZVAN VONCU)

(Artificial Intelligence, ChatGPT, Internet, Tinder, TikTok, rate, razboi, intr-un cuvant, viata.) Daca ti-au atras atentia cuvintele acestea, inseamna ca suntem contemporani. Tu cu problemele tale zilnice, eu cu ale mele. Dimineata te trezesti devreme, seara esti prea obosit. Nu prea mai ai timp sa citesti carti. Mai ales poezie. Mai ales un volum nou aparut. Si totusi, sunt atatea conventii de subminat… Ai vrea sa vezi absurdul din spatele lor? Te-ai saturat de intertextualitate, de reteaua de semnificatii actuale, de ironie? Poate ma rasfoiesti intr-o librarie. Singur. A citi nu e un furt, insa a pleca cu o carte fara sa o platesti e altceva… Poate te-ai intalnit cu mine accidental. Nu-mi poti spune nimic. Si e mai bine asa. Intr-o zi, vei auzi si cantecele mele. Intr-o alta zi, vom pleca, iar faptul ca mi-ai acordat cateva clipe din timpul tau este cel mai frumos lucru care se putea intampla in aceasta viata. (SILVAN TH. STANCEL)

SILVAN THEODOR STANCEL s-a nascut in 2 iulie 1978, la Alba Iulia. Este licentiat al Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. A fost secretar literar la Teatrul de Papusi „Prichindel” din orasul natal. In prezent, este manager al Bibliotecii Judetene „Lucian Blaga” Alba si cadru didactic universitar la catedra de limba germana a Universitatii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. In 2015, a publicat volumul de poezii Incredibil. Iubesc, tradus in spaniola, germana, engleza si rusa. Texte din acest volum s-au regasit intr-un spectacol de muzica flamenco al companiei franco-spaniole Association Andalouse Alhambra, prezentat publicului in cadrul Festivalului Andalou Avignon de France. Coordoneaza publicatiile Verbum, Povesti de noapte buna, Viata Bibliotecii ale Bibliotecii „Lucian Blaga”. In 2016, a obtinut Premiul pentru debut al revistei Discobolul si al Filialei Alba–Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din Romania pentru primul sau volum de versuri, iar in 2018, Premiul Concursului International de Poezie „Femeie fermecatoare” desfasurat la Belgrad. Este cantautor, membru UCMR-ADA si CREDIDAM. A compus si a lansat doua albume de muzica: Blonda sau Bruneta, 2013 (muzica si versurile: Silvan Stancel) si Daca inimile toate…, 2022 (muzica: Silvan Stancel, versurile: Matei Visniec), avand un repertoriu propriu format din peste 150 de cantece.