Universul intelectual romanesc al secolului XX a fost constant dinamizat de „slujitorii” muzei Clio. Momente determinante din existenta Romaniei moderne au gasit in aceasta sfera a cunoasterii o voce indispensabila articularii discursului politic. Realizarea si consolidarea Romaniei intregite in 1918, dar si fortele ce au declansat comunizarea tarii dupa cel de‑al Doilea Razboi Mondial i-au implicat pe unii istorici fie prin forme ale angajamentului politic, fie prin prisma preocuparilor stiintifice.
Lucrarea intitulata „Andrei Otetea: un spirit al Sorbonei in Romania secolului XX” trateaza parcursul unui istoric transilvanean format in mediul universitar francez al primului deceniu interbelic. Efervescenta ce caracteriza stiinta trecutului in anii petrecuti ca student la Paris, profesorii care il indruma si, mai ales, dorintele sale de a se ridica la exigentele Universitatii Sorbona ii marcheaza reperele intelectuale. Statutul de titular al unei catedre universitare de istorie ii faciliteaza conexiunile institutionale, manifestand un interes constant pentru a face cunoscute in tara curente si orientari noi ce plecau din prestigiosul centru stiintific. Regimul comunist produce insa ruptura. Timp de mai bine de un deceniu, lui Otetea nu i se permite sa revina in Franta. Abia contextul creat de destinderea politica il readuce la Paris, de care ramane legat pana la sfarsitul vietii, fie prin pozitii oficiale, fie prin amicitii intelectuale. (din „Introducere”)
