„Anatomia cenzurii” este o carte ce produce un teribil disconfort cititorului – te vezi nevoit sa privesti un cadavru – cel al Cenzurii – ce ar putea invia, in orice moment, daca sustinatorii democratiei vor atipi.
Este corpul cenzurii instituite de ocupantii rusi, impreuna cu oportunistii adunati de miri unde, indiferent de etnii si de convingeri, in intervalul 1944-1947. Adica institutia ce a mutilat pentru zeci de ani cultura romana, jurnalismul fiind una dintre tintele predilecte. Pentru ca teama de presa a ramas un indiciu indubitabil al ilegitimitatii, indiferent de epoca, regim, context. Este teama de pluralism, de adevar, de indoiala.
Gasesc acestei carti mai multe merite. Mai intai, autoarea a utilizat un laudabil corpus de documente de arhiva. Sper ca numeroasele si relevantele documente la care a apelat, vor pune punct opiniilor liricoide despre cenzura, exprimate deseori. Lucrarea invita la consultarea „urmelor”, la un episod factual, nonevaluativ – cei ce urasc factologia istorica sunt, cel mai adesea, oameni care nu au intrat niciodata in arhive. Ei nu afla, pur si simplu stiu.
Apoi, cartea reprezinta o disectie a mecanismelor reprimarii pluralismului informational, o demonstratie a faptului ca cenzura a fost o parghie in mecanismul de dobandire, de mentinere si distribuire a puterii politice. Interesante imi par aici etapele identificarii si sanctionarii oponentului politic, ce a fost, pe rand, fascist, profascist, legionar, antidemocrat, antisovietic, apoi sabotor si reactionar. Orice imaginatia a oferit, a fost folosit pentru lichidarea adversarului politic, iar lucrarea demonstreaza inca o data ilegitimitatea regimului comunist – el se instituie si se mentine prin lichidarea celui ce il contrazice. Un regim obsedat de unanimitate, ceea ce-i face existenta dramatica, tensionata, plina de ridicol – trebuie sa demonstreze ca nici-o alta opinie nu isi are locul in spatiul public, in afara celei declarate de el ca fiind valabila.
Si pentru ca pomeneam de ridicol, a se vedea „Solemnitatea (!) desfiintarii cenzurii postale”, din 16 ianuarie 1946… Ca si cand printr-o alta solemnitate, cenzura fusese infiintata. Revizuire, suprimare, dezinfectare, lichidare, epurare, denazificare, defascizare, democratizare – iata o parte dintre conceptele polare utilizate in perioada evocata, concepte ce au generat adevarate competitii ale distrugerii culturii autohtone – milioane de exemplare de carti, reviste, harti, fotografii vor fi arse.
Autoarea aduce aici multe informatii inedite, ori putin cunoscute, obtinute fie din statisticile oficiale, fie prin analiza secundara, ceea ce sporeste relevanta stiintifica a cartii.
Marian Petcu
“A patra putere in stat”, “Cainele de paza al democratiei” iata doar doua din cele mai comune afirmatii la adresa mediei care ne fac sa fim de fiecare data sensibili la orice atac asupra ei sau orice ingradire a presupusei sale libertati. In mod evident, libertatea presei nu a fost niciodata visul analfabetilor si nici cel al celor care au promovat si slujit regimuri autoritare sau totalitare. Intr-o buna masura presa a jucat pentru democratie rolul unui “barometru”, bine calibrat, care a dat mereu raspunsuri credibile vis a vis de celeritatea, transparenta, toleranta regimurilor caracterizate drept democratice in spiritul democratiei liberale. Fara a fi reductionisti putem afirma ca la temelia oricarei societati democratice, alaturi de drepturile imprescriptibile ale omului, nu poate si nu trebuie sa stea altceva decat libertatea cuvantului si cea a opiniei. Spus in cazul nostru in doua cuvinte: libertatea presei.
Catalin Turliuc
Prezenta lucrare vine sa completeze un domeniu fata de care istoriografia romana postdecembrista a manifestat, in mod justificat de altfel, o apetenta deosebita: metodele si strategiile prin care regimul comunist a fost impus in Romania dupa cel de-a doilea razboi mondial. Anii 1945-1947 au reprezentat o ruptura radicala cu trecutul si evolutia politica, sociala, economica, culturala, a Romaniei, ducand la aparitia unui regim strain de traditiile si interesele romanilor, dar care le-a dominat viata mai bine de patru decenii. Modul in care Partidul Comunist a obtinut puterea in Romania (si nu numai) reprezinta o adevarata lectie de manipulare in domeniul stiintelor politice si, in acest sens, presa a jucat un rol fundamental. Volumul de fata studiaza mijloacele si modalitatile prin care presa de traditie democratica din Romania a fost suprimata, prin diverse forme de presiune, pentru a fi apoi utilizata in scopul facilitarii ascensiunii la putere a Partidului Comunist.
Cezar Stanciu
