Trecerea comunitatilor umane de la stadiul de vanatori-culegatori, la cel de agricultori si crescatori de animale, sub impulsul procesului de neolitizare, venit din Orientul Apropiat si, apoi, folosirea primelor metale – aur si cupru – in calcolitic, au determinat aceste comunitati sa faca alegeri care, implicit, au generat numeroase mutatii la nivel social, tehnologic sau spiritual. In cadrul acestui nou sistem economic, industria materiilor dure animale joaca un rol important, aceasta reflectand, pe de o parte, progresele tehnologice inregistrate de comunitatile umane, iar pe de alta parte noile tendinte de exploatare ale mediului natural, in vederea obtinerii materiilor prime necesare.
In cadrul vestigiilor ce ne-au ramas de la societatile din trecut, cele generate de prelucrarea materiilor dure animale au fost trecute cu vederea de catre cercetarea arheologica, pentru o lunga perioada de timp. Din multiple motive, acestea reprezinta cele mai importante marturii ale trecutului:
– Obiectele confectionate din materii dure animale au fost utilizate in numeroase domenii (activitati domestice, pescuit, podoaba, funerar …) si ele ofera, prin urmare, posibilitatea de a accesa multiplele fatete ale comportamentului social.
– Cum industria osoasa este strans legata de lumea animala, se considera ca ea este deosebit de sensibila la schimbarile observate cu privire la relatia dintre populatiile umane si mediu. Spre deosebire de alte vestigii, industria din corn si os furnizeaza, prin urmare, informatii legate de aceasta problematica.
– La prima vedere, comparata cu paleoliticul, exploatarea materiilor dure animale s-a confruntat cu importante schimbari de-a lungul neoliticului si, ulterior, de-a lungul calcoliticului. Investitia facuta in prelucrarea materiilor dure animale, concomitent cu importante schimbari sociale, face posibila concluzia ca industria materiilor dure animale ofera o perspectiva interesanta legata de aceste procese istorice.
De-a lungul ultimelor decenii, cercetarea dedicata studiul materiilor dure animale a fost considerabil imbogatita prin dezvoltarea metodologiei, centrate nu numai pe tipologie si obiectele finite, dar si pe intreaga secventa operationala, de la achizitia materiilor prime, transformare si finisaj, pana la utilizare, reciclare si abandonul obiectelor. Aceasta metodologie este bazata pe studiul detaliat, luand in considerare toate produsele rezultate din prelucrarea materialelor osoase – in particular obiectele finite, dar si suporturile, preformele, resturile si blocurile – cu scopul de a reconstitui fiecare secventa si de a stabili un model general de exploatare, cu ajutorul remontage par default (Averbouh 2000) si al experimentului. Numai o astfel de analiza face posibil accesul la informatiile de natura tehnologica, economica si sociala, permitand, astfel, reconstructii dintr-o perspectiva paleo-etnologica.
