Amphora cu ofrande

„Alergai cu caleaşca prin sângele meu

Alergai cu caleaşca albă prin sângele meu

Ca un împărat roman pe câmpul de luptă

În ochii negri-aveai mir şi-un fir de curcubeu

În inimă, Luna se strecura nevăzută

Îmi sfâşiai carnea şi hainele-n noapte

Sufletul tău se topea în sufletul meu

Din dragostea noastră zburau nestemate

Pe care le prindea în palme Dumnezeu

Îmi dăruiai singurătăţi şi nesfârşite aşteptări

Jurând că vei veni victorios în alba caleaşcă

Trupul mi-era pictat cu mii de aripi şi cărări

Din arcă un altfel de-nceput sta să se nască

Noi ne iubeam valsând pe marginile lumii

Spre cer rostogoleam un cântec şi o viaţă

Domnul ne-a binecuvântat în ziua nunţii

…Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă”