Amintiri din zilele ce vor veni

In cel mai (re)cunoscut roman al scriitoarei mexicane Elena Garro, vocii orasului Ixtepec, narator omniscient si omniprezent, i se alatura cea a locuitorilor sai pentru a povesti despre dezamagirea lor fata de ordinea impusa dupa Revolutia mexicana si nenorocirile cauzate de Razboiul Cristero.

„Povestea localitatii Ixtepec, de pe intinderea fierbinte a sudului mexican, in perioada Cristiadei din anii 1926-1929. Familii burgheze, militari, indieni saraci, prostituate, un personaj care se crede „domnul presedinte” al republicii, o batrana credincioasa, un oportunist si mama lui avara, domnisoare fara alta perspectiva decat aceea a peretilor casei dau viata acestui colt de lume cutremurat de conflictul dintre Guvern si Biserica.

Caldura, alcoolul si atmosfera apasatoare exacerbeaza nervii si amplifica o infrigurare care atata violenta unora ori trezeste nevoia de iluzie a altora. Intre acestea, urmarirea preotului si a sacristanului pentru a fi arestati, conform ordinelor, pune fata in fata solidaritatea umana si cruzimea absurda, situeaza intr-o relatie, dintr-odata noua, locatarele bordelului si militarii.

Razboi, iubiri imposible, neimpliniri, tradari. Intr-un loc undeva sub lumina tropicului, in care vor dainui, ca „amintiri din zilele ce vor veni”, numele unor condamnati la moarte si piatra in care s-a transformat „ingrata” Isabel, tanara indragostita tocmai de omul care a adus napasta asupra ei si a familiei sale.

O carte cu pagini superb scrise, in care realul isi acutizeaza accentul grav prin debordare in magic.” (Vasilica Gamardo, traducator)

Amintiri din zilele ce vor veni reprezinta istoria corala a orasului Ixtepec situat pe o campie din Mexic. Locuitorii sunt prizonieri ai unui timp nemiscat. Ixtepec a trait vremuri mai bune, dar odata cu prezenta militarilor si a generalului Francisco Rosas, strazile sale stagneaza intre plictiseala si lupte insangerate. Familia Moncada locuieste pe una dintre strazile principale ale orasului. Isabel, Nicolás si Juan sunt trei frati care stiu ca destinul lor a fost croit pentru a transforma orasul. Generalul Francisco Rosas nu vede dincolo de ochii translucizi ai iubitei sale, Julia, pe care o tine inchisa in Hotel Jardín si pentru care tanjeste o dragoste bolnava.

Elena Delfina Garro Navarro (1916-1998) este situata de critica langa Sor Juana Inés de la Cruz, cea mai importanta figura a literaturii mexicane,.

Nascuta in Puebla, Mexic, dintr-un tata spaniol si o mama mexicana, al treilea dintre cei cinci copii, si-a petrecut copilaria in Ciudad de México, dar, in timpul Razboiului Cristero, s-a mutat la Iguala, Guerrero, unde sunt plasate multe dintre povestile sale. A studiat literatura, coregrafia si teatrul la Universitatea Nationala Autonoma din Mexic.

Autoare de romane, nuvele, opere de teatru, scenarii de film, reportaje, s-a inspirat din realitatea sociala si din istoria Mexicului (Revolutia, Razboiul Cristero, lupta sindicala, conditia femeii, problematica indigena), dezvoltand un stil inovator, initiator al asa-numitului „realism magic”. Opiniile sale despre drepturile indienilor au starnit controverse in Mexic.

Romanul Amintiri din zilele ce vor veni a fost publicat in 1963 si distins cu Premiul Xavier Villaurrutia in acelasi an, fiind cel mai recunoscut roman al scriitoarei mexicane. In 1968, a fost ecranizat de Arturo Ripstein.

Alte romane: Andamos huyendo Lola (1980), Testimonios sobre Mariana (1981, Premiul Grijalbo), Reencuentro de personajes (1982), La casa junto al río (1983), Y Matarazo no llamó… (1991), Inés (1995), Busca mi esquela & Primer amor (1998), Premiul Bellas Artes de Narrativa Colima, Premiul Sor Juana Inés de la Cruz), Un traje rojo para un duelo (1996), Un corazón en un bote de basura (1996), Mi hermanita Magdalena.

In 1994, Elenei Garro i-a fost acordat Premiul National pentru Literatura Juan Ruíz de Alarcón pentru contributia adusa la dramaturgia mexicana.