Am ucis pe Dumnezeu

Adrian Vornicu, fiu de preot și fost seminarist, pune la îndoială
existența lui Dumnezeu. Pictor fiind, se consideră un demiurg,
ridicându-și creația artistică la nivelul celei divine. Intră în scenă
Demian, un alter-ego demonic, menit să-i atâțe necredința.
Pictorul caută răspunsuri la dilemele sale mistice, stând de
vorbă cu deținuții din închisoarea Doftana. Episoadele succesive
de „iluminare” par rătăciri ale unei minți pe cale de a înnebuni.
Întâmplările se succed halucinant, într-o (supra)realitate grotescabsurdă. Adrian este tot mai aproape de gestul final de eliberare
a conștiinței, întocmai ca în Crimă și pedeapsă.