Alma si cei sapte monstri

Unu e cat palma si nu pare periculos.

Doi este imens si cantareste o tona.

Trei are ochii galbeni.

Patru are o coada lunga cu inele colorate.

Cinci este specialist in soptitul la ureche.

Sase nu se opreste din plans.

Sapte pare mic, dar se poate face cat un bec. Mare cat o minge de fotbal. Mare cat televizorul din sufragerie.

Aceste sapte creaturi (unele teribile, altele aparent inofensive) traiesc sub patul Almei si ies noaptea pentru a-i fura lumina, visele si sperantele.

Alma nu indrazneste sa vorbeasca despre ele cu familia sau prietenii ei, de teama ca nimeni nu va crede ca sunt reale.

Dar ceea ce nu stie Alma este ca exista monstri care nu pot fi invinsi decat cu ajutorul altor persoane.

Iria G. Parente si Selene M. Pascual abordeaza depresia in aceasta alegorie emotionanta adresata atat celor mici, cat si celor mari deopotriva.