Biologul P. V. Marchesseau ne arata in cartea Alimentele biologice umane I si II ca: „Eroarea chimistilor este ca ei studiaza doar compozitia alimentelor, fara sa se ocupe de posibilitatile metabolice ale corpului care le primeste.”
Autorul afirma ca fiecare fiinta are hrana lui specifica, pe care trebuie sa o consume ca sa fie sanatos si longeviv.
Vedem ca, mancand de toate, „omul a devenit animalul viu cel mai prost hranit de pe planeta, cu alimente (otravuri lente) anti-specifice si denaturate. El traieste, deci, din alimente anti-biologice; este usor de inteles, in acest caz, din ce motiv el a devenit animalul cel mai bolnav de pe planeta.”
Fragment Alimentele biologice umane, vol. 1:
Alimentul biologic este acela care transmite viata, care vindeca sau protejeaza contra bolii.
Fiecare specie vie isi are propriul aliment, alimentul specific, pe care trebuie sa-l foloseasca, bineinteles, asa cum i-l da natura, adica in constitutia lui initiala (nedenaturat).
Fiecare specie trebuie sa foloseasca doar acest gen de aliment pentru a putea trai din plin si fara probleme. In general, toate animalele (cu exceptia animalelor domestice, supuse capriciilor omenesti), traiesc in acord cu aceasta lege alimentara fundamentala (univorismul).
Doar omul crede ca poate incalca aceasta regula, de unde provin toate necazurile lui de sanatate pe plan organic.
Care sunt alimentele specific omenesti si nedenaturate pe care trebuie sa le preferam inaintea oricaror altora?
In principiu, toata lumea este de acord asupra necesitatii revenirii la alimente pure (mai naturale). Cand este insa vorba despre definirea acestor alimente, nimeni nu mai este de acord cu nimeni. Este „Turnul lui Babel”. Si nimic nu vine sa clarifice aceasta problema. Dimpotriva, totul contribuie la a face aceasta chestiune si mai confuza. Pierderea instinctului, erorile savantilor, obiceiurile sociale, interesele comerciale, placerea de a sta la masa, sunt factorii care tulbura in permanenta apele.
