Inchizand in urma ei usa si descaltandu-si sandalele, intra in living luminat de televizorul aprins. Isi lasa geanta pe un fotoliu si se aseza pe canapea langa barbatul ce isi intoarse capul de la imaginile televizorului, urmarind-o de cum intrase in camera.
—Cum a fost cina? o intreba luand telecomanda, lasand sonorul pe mute.
—Interesanta. O familie frumoasa care dupa douazeci de ani impreuna vrea sa oficializeze relatia. Chiar la restaurantul unde am cinat.
—De ce nu au venit la voi? intreba referindu-se la magazin.
—Au vrut ceva mai putin formal. Oricum or sa vada catalogul si niste aranjamente.
Se ridica si, cautand in geanta, scoase telefonul. Dupa ce privi ecranul, il puse la incarcat. Se aseza din nou pe canapea. De data asta, barbatul ii facu semn sa vina langa el. Se cuibari in bratele lui si ramasera privind la imaginile „mute” ale televizorului, unde doi tipi se impuscau de mama focului.
—Interesant? intreba referindu-se la film.
—Ceva de actiune.
Nu era prima oara cand stateau asa. Se simtea bine si oarecum protejata in bratele lui.
—Robert doarme?
—Da. Am facut niste paste cu branza si, dupa ce am mancat, a stat cu mine la televizor, dar l-a luat somnul si s-a dus la el. Iar inainte sa intrebi, sa stii ca si-a luat pastilele.
—Ce m-as face fara tine? spuse asezandu-si capul pe umarul lui.
Lumina televizorului scalda camera in lumini si umbre jucause, intinzandu-se pe holul ce ducea la celelalte camere. Chiar daca apartamentul cu patru camere era prea mult pentru ea si baiat, nu il schimbase, fiindca de multe ori Andrei sau copiii Mariei ramaneau peste noapte.
—Iuli e de serviciu?
—Normal, nu. Ii face tura unui coleg.
