Gilles Leroy spune foarte clar ca trebuie sa citim Alabama Song ca pe un roman, deoarece nu este o biografie a Zeldei Fitzgerald ca personaj istoric. Si totusi… Si totusi, e greu sa citesti cartea fara sa crezi ca e vorba de o autobiografie a Zeldei!
Aceasta frumusete a Sudului, jumatate inger, jumatate demon, foloseste cuvinte poetice sau vulgare care frapeaza prin frumusete, impertinenta sau provocare. Gilles Leroy dispare in spatele acestor fraze feminine sensibile, dar si inversunate si psihiatrice! Nebunia eroinei se strecoara in paginile romanului ca in viata: intai incetisor, apoi mai temeinic, din ce in ce mai frecvent. Frazele devin impregnate de acest spirit brutalizat, persecutat si neinteles, despre care se spunea ca e alienat. Dar cuvintele sunt profunde si forta de caracter a Zeldei iesita din comun. Glorie si decadenta, dragoste si deziluzie, lumina si nebunie. La umbra marelui scriitor Scott Fitzgerald, tanara burgheza libertina se ofileste de-a lungul anilor. Fastul dureaza doar un timp si viata ei continua in culise. Lipsa de intelegere fata de eroina, iubirea, denigrarea te emotioneaza. Iar scriitura virulenta, cu nuante de poezie, isi gaseste usor drumul spre sufletul nostru. Gilles Leroy ne dezvaluie doua personalitati exceptionale: Scott si Zelda Fitzgerald, unul dintre cuplurile cele mai invidiate si cele mai tragice din anii '20. Un cuplu care s-a iubit si s-a autodistrus. Intre realitate si fictiune, Alabama song, un roman de o mare sensibilitate, invita cititorul in miezul unei epoci fabuloase, dezvaluindu-i cum se pot imbina, intr-un destin „extraordinar“, pasiunea si nebunia.
