Viaţa mea s-a derulat într-o permanentă căutare şi descoperire a lui Dumnezeu. Contrar modului obişnuit de gândire al majorităţii oamenilor, calea către Dumnezeu nu se află doar într-o mănăstire. Majoritatea fiinţelor umane înţeleg spiritualitatea ca fiind acelaşi lucru cu a fi într-un loc uitat de lume, realizând felurite procedee complicate. Alţii văd in a urma o cale spirituală echivalentul unei încorsetări în reguli dogmatice. Drumul meu nu a fost deloc aşa. Miracolul, uimirea, trăirea intensă si profundă – toate acestea mi-au călăuzit paşii, iar viaţa mi-a dăruit tot ceea ce a fost mai de preţ sufletului meu.
Când eram tânăr am descoperit cu tristeţe că greutăţile cu care ne confruntăm pe Pământ sunt foarte variate. Totuşi, având ocazia să cunosc şi alte civilizaţii din alte zone ale cosmosului, am reuşit să înţeleg că limitările inerente pe care le avem pe Pământ sunt, de fapt, o protecţie primită de la Dumnezeu, ce provine dintr-o înaltă şi profundă înţelepciune. Mi-a trebuit ceva vreme până am înţeles acest aspect, dar în cele din urmă am învăţat să apreciez viaţa mea ca fiinţă umană, precum şi implicarea mea în munca spirituală a unor fiinţe ce sălăşluiesc pe alte planete.
Pas cu pas, am descoperit uimit că pe planeta Pământ există o şansă deosebită de a putea evolua spiritual cu o mare rapiditate. Chiar dacă există planete cu un înalt grad de evoluţie spirituală, pe Pământ natura lucrurilor şi a evenimentelor ne oferă o viaţă plină de învăţăminte, care ne nivelează calea şi ne oferă graţia de a descoperi misterul infinitului.
În cele din urmă, cu ajutorul celor cu care am avut bucuria să mă întâlnesc în această viaţă, am ajuns să înţeleg măreţia unui adevăr profund: Dumnezeu se află permanent în noi.
Punând în practică învăţătura primită, am descoperit că Universul este plin de surprize şi că viaţa, în sine, este o binecuvântare.
