… Criticul, a carui investigatie s-a mentinut pana la urma in domeniul socialului si a carui analiza n-a depasit domeniul didacticului, ne-a dat totusi in Adela un model de literatura psihologica strabatuta de o poezie reala.
Romanul nu are, fireste, pecetea prezentului, ci se zbate intre poem si analiza, intr-o compozitie totusi unitara si armonioasa.
Dragostea unui intelectual intre doua varste pentru o fata mult mai tanara decat dansul, dragoste in care punerea unui mantou pe umerii iubitei devine un act de mare indrazneala erotica, e zugravita in notatia pregnanta a unor elemente umile ce-si gasesc farmecul in insusi gingasa lor fragilitate. Pe fondul vechi, prafuit, perimat, fragezimea sentimentului infloreste pura. Chiar lipsa de expresie binecunoscuta a criticului dispare sub valul poeziei discrete, fine, cu timiditati de incepator si cu luciditati sceptice de om matur, – totul solubilizat in perfecta adaptare a ritmului sufletesc cu cel al elocutiunii.
Eugen Lovinescu – Istoria literaturii romane contemporane
