Traducere si note de Marlena Braester
In cartea sa de debut, Acolo unde urla sacalii, Amos Oz isi aduna laolalta primele zece povestiri pline de forta, scrise intre 1962 si 1964, si nimic din ele nu tradeaza o opera de inceput.
„Descoperim cu stupefactie siguranta si sobrietatea frazelor, precizia incisiva a scrisului, ironia caustica a unei critici severe a timpului, contraste brutale intre pamantul pietros al desertului, cu turmele beduinilor, si verdele luminos al livezilor kibbutzurilor, dezamagirea sfasietoare pana la moarte a fondatorilor kibbutzului – simbol al tanarului-batran Israel –, totul coplesit de rasul sarcastic al sacalilor, urcand din vaile incetosate, ras crud, batjocoritor. Sau poate nu e decat un plans disperat, care destrama toate alegoriile pentru a le tese din nou pe acelasi splendid razboi de tesut literar cunoscut noua din Iuda, Aceeasi mare, Sa nu pronunti: noapte, Odihna desavarsita – toate formand tulburatoarea Poveste despre dragoste si intuneric.“ — MARLENA BRAESTER
