A fost odata …volumul 6. Batrana din padure

„Cand se apropie de maracini, printul vazu niste flori uriase care se dadeau la o parte lasandu-l sa treaca nestingherit; iar dupa ce trecea, in urma lui se inchidea calea si aparea un zid de verdeata prin care nu se mai putea patrunde. Ajuns la palat, vazu caii, cainii, porumbeii, slujitorii, oaspetii, pe rege si pe regina dormind cu totii. Pana si slujnica dormea cu un cocos negru in maini pe care voise sa-l jumuleasca Merse mai departe, ajunse la turn si deschise usa de la camaruta unde dormea Frumoasa din padurea adormita: era intinsa pe pat, parul de aur i se revarsa in valuri galbene si era asa de minunata, ca nu-si putea lua ochii de la ea. Se apleca, intr-un tarziu, si o saruta. Si cum o atinse cu buzele, printesa se trezi si privi surazand spre el:

— Ce mult am dormit! zise ea. ”

(Frumoasa din padurea adormita)