Facandu-si ordine prin hartii si manuscrise in timpul pandemiei de Covid-19, Ludmila Ulitkaia descopera un scenariu scris in 1988 si niciodata publicat, din motive politice. Il gaseste uluitor de actual, si astfel se naste acest microroman bazat pe fapte reale: in 1939, in Rusia, este impiedicata izbucnirea unei epidemii de ciuma. Acesta este insa doar fundalul; in realitate, ceea ce ni se dezvaluie este un cat se poate de exact tablou al acelei epoci marcate de represiuni si frica.
Un cercetator care lucreaza la crearea unui vaccin impotriva ciumei se infecteaza accidental, fara sa-si dea seama. In aceeasi zi, este chemat la Moscova, pentru a-si prezenta rezultatele. Incep sa apara simptomele, autoritatile se pun in miscare pentru a depista toate persoanele cu care a fost in contact si a le izola, si de aici incepe un tavalug care aminteste de introspectia, caldura si umorul din scrierile lui Bulgakov sau Gogol.
