Ingeniozitatea dispozitivului inventat de Ioana Violet constă în faptul că propune încercări situaționale care trimit, într-un cadru nu numai fictiv și ludic, ci și mitic, la un întreg evantai al ipostazelor în confruntarea noastră cu cele mai primitive senzații.
Ea participă simultan la arta imersivă și la estetica relațională (Nicolas Bourriaud). Ne propune să fim pe rînd locuitor-vizitator al labirintului, personaj însoțitor în labirint, inventator-arhitect al labirintului.
Realizăm astfel într-o manieră ludică destinul uman care este acela de a reuși să ieșim din închiderile noastre spre drumuri mai mult sau mai puțin dinainte trasate pentru noi și impuse nouă, apoi să luăm puțină distanță și să înțelegem că putem juca un rol – pentru a ne amuza – în sistemul în care nu ne aflăm în întregime prizonieri, apoi să luăm înălțime și să obținem o privire de sus, una reușind să vadă întregul tablou fără risc și mai ales să stăpînească ceea ce de la nivelul solului apărea ca o amenințare care ne scapă și de care ne era greu să scăpăm.
Jean-Pierre Klein
