Menite din naştere unui destin umil şi supus puterii bărbatului, pentru femeile trecutului exista doar perspectiva personajului de fundal. Unele s-au dovedit însă firi aparte, care au răsturnat canoane şi au marcat profund faţa lumii. Nesocotind valori fundamentale precum virtutea, blândeţea, ascultarea – specifice educaţiei feminine tradiţionale –, ele au ajuns de-a lungul vremii să conducă popoare, să înfrângă mentalităţi şi să-şi influenţeze contemporanii. Prin felul de a-şi duce viaţa, au stârnit polemici şi scandaluri, au îngrozit în aceeaşi măsură în care au fascinat. Cronicar înzestrat, cu scriitură alertă şi captivantă, Philippe Delorme ne oferă înspre degustare voluptuoase felii de istorie galantă a umanităţii. Portretele sale surprind atât splendoarea, cât şi stridenţa unor prinţese rămase în conştiinţa neamurilor, fie că este vorba despre Cleopatra, Lucrezia Borgia sau Ecaterina II a Rusiei, despre Messalina, Christina a Suediei ori Margaret a Marii Britanii.
„… Istoria a fost scrisă cel mai adesea de bărbaţi. Siguri de superioritatea lor şi înfiorător de misogini, astfel de bărbaţi le-au înfierat pe multe suverane şi prinţese. Când guvernau cu hotărâre, erau considerate crude şi neîndurătoare. Când se foloseau de farmecele lor pentru a-şi seduce adversarii şi a-i aduce de partea lor, se spunea despre ele că sunt imorale până la pierzanie. Acele trăsături pe care mai toţi cronicarii le considerau a fi virtuţi pentru monarhii de sex bărbătesc – curajul fizic, îndrăzneala, inflexibilitatea, vigoarea erotică – erau stigmatizate atunci când le caracterizau pe regine, ca aducătoare de ruşine şi dezordine, nedemne de adevărata «feminitate»…”
