12 zile in Baraganu (Marturii) prezinta intamplari adevarate, dinainte, din timpul si de dupa Al Doilea Razboi Mondial, in care, protagonistii sunt bunicii, parintii si autoarea. Dupa Razboiul de Independenta din 1877-1878, dupa ce Turcia si-a retras populatia turco-musulmana, Dobrogea a fost populata de romani, prin improprietarire fortata de catre stat, cu mult pamant.
Comuna Baraganu, situata la sud-vest de Constanta, a devenit un conglomerat de comunitati: mocani, cojani, bajenari, olteni, basarabeni si turci. Oamenii, indiferent de bogatie, munceau toata tineretea, iar la batranete, dupa ce le dadeau tinerilor totul in primire, se odihneau.
Dupa anul 1947, multi baraganeni, oameni cu stare, au sfarsit prin puscariile comuniste, sau au innebunit datorita pedepselor inumane, pe care comunistii le aplicau asa zisilor sabotori, oameni care facusera parte din alte partide. Povestirile sunt spuse de strabunica, martor al acelor vremuri, stranepoatei sale, pe care o sfatuieste sa tina minte si sa le spuna: Atunci, cand se pot spune! Acum, se poate!
