100 de poeme de iubire si un cantec de disperare

Frecventez poetii, nu doar pentru frumusetea limbajului si primenirea de care mintea mea are nevoie pentru a nu fi inghitita de metehnele retorice ale lumii de azi, ii caut pe poeti, cu exuberanta si umilitate, cu ravna si devotament patimas, pentru ca in perimetrul rostirii lor gasesc ultimele ramasite ale misticismului. Orice poet, in intelegerea mea, este un mistic al carui organ vizual predilect este inima. Mai sunt si boli ale omului, cele de natura metafizica, cu transmitere textuala. Ce frumos ar fi daca ne-am infesta intr-o mai mare masura cu emotie, vindecand-o apoi, probiotic, cu poezie! – Autorul