F. A. Kummer a fost recunoscut de a lungul timpului drept un interpret talentat, profesor si autor al multor studii pentru violoncel. Judecand dupa "Metoda de violoncel” publicata in 1839, principala tinta in invatarea violoncelului era, dupa Kummer, obtinerea unui sunet clar, puternic, dar nu rigid. El a subliniat caracterul expresiv al metodelor: "Datorita sunetului splendid al violoncelului, cea mai importanta trasatura a sa este influenta rationala si sentimentala, care exista doar prin implicare rationala si sentimentala. Cat despre intensificarea si modificarea sunetelor, care reprezinta baza unei interpretari melodioase a partilor, trebuie urmarit exemplul unui cantaret talentat. Interpretarea trebuie sa fie simpla si naturala, fara inflorituri.”
Printre numeroasele lucrari de studiu ale lui Kummer, se gasesc cele Zece studii melodice Op. 57, pastrand inca incontestabila lor valoare pedagogica.
