Fugi acolo unde nimeni nu te-asteapta

Vreau ca nepotul nostru sa inteleaga cum si de ce am parasit Romania, pe care el stie ca o iubim, si cum de am ajuns sa iubim tara adoptiva la fel de sincer ca pe cea natala. Vrem ca el sa stie ca libertatea de expresie, nazuinta spre fericire si atingerea potentialului profesional se dobandesc cu sacrificiu si ca sansa de a trai decent si productiv intr o tara pentru care libertatea, familia si credinta sunt fundamentale, este tot atat de mult un privilegiu, cat si o responsabilitate.

Vreau ca el sa inteleaga ca traind intr un regim corupt, totalitar, cele mai simple drepturi individuale ale libertatii iti sunt refuzate – sa vorbesti fara cenzura, sa te inchini fara intimidare, sa citesti cartile pe care le doresti si sa intalnesti prietenii pe care ii iubesti fara teama de a fi spionat sau raportat; sa cresti profesional fara a fi fortat sa devii membru al partidului de guvernamant; sa obtii un pasaport fara umilinta de a fi nevoit sa mituiesti un agent corupt. Cand toate acestea devin insuportabile, fuga este una dintre putinele optiuni. Nici o destinatie sigura, nimeni care sa te asteapte, si totusi singura modalitate prin care poti sa ti salvezi sanatatea mintala, demnitatea si integritatea.

Decebal Bugariu