Daca Raiul exista. Texte de autocunoastere si cautare, bazate pe experiente reale

Cu bucurie scriu prologul acestui buchet de intamplari adevarate ale preaiubitului Serafim Lappas, din care se extrag nu doar invataturi, ci indeosebi o atitudine de viata.

Este neindoielnic ca viata de zi cu zi deseori ne intuneca privirea, faurind ganduri si purtari automatizate. Banalul devine dusmanul prospetimii si originalitatii, rutina adversarul innoirii, suprafata subminatoarea adancimii. Intre timp, atat luptele din noi cat si presiunile exterioare insuportabile conlucreaza la a fauri cinism si pesimism. Sufletul se zbate sa rasufle.

Autorul transforma viata cotidiana in camp de aplicatie a discernamantului si descoperirii adevarului. Si a ales ca titlu al cartii o presupunere, lasandu-l pe cititorul inteligent sa raspunda la acest silogism. Eu scriu raspunsul meu:

Daca Raiul exista, acesta va trece prin adevar. Autorul ne ia de mana pentru a ne calauzi spre o surpriza: adevarul nu este doar cele ce se vad la prima privire.

Daca Raiul exista, avem nevoie de un ansamblu de cunoasteri tehnice. Autorul ne indica tehnica cugetelor bune si uimirea doxologica in fata vietii.

Daca Raiul exista, avem nevoie si de ceilalti acolo. Autorul se straduieste sa ne transmita o privire iubitoare de oameni si plina de respect fata de ceilalti.

Fiindca lucrarea despre Rai de aici incepe. Si, daca Raiul in sens etimologic inseamna gradina, ne va fi foarte greu sa-l valorificam vreodata daca in prezent, cand ni s-a daruit, faurim in el locuri gloduroase si jungle impenetrabile.

Printre pasajele foarte puternice ale cartii am distins parafraza de la Elitis: „Oare cu cata libertate ne-ai inzestrat, Dumnezeul meu, ca sa nu Te vedem?”. Ii rog pe cititori sa se gandeasca la adancimea acestei constatari.

Modul in care ne vom folosi libertatea ne va ingadui sa-L descoperim pe Dumnezeu sau ni-L va ascunde. Acela avea posibilitatea sa ne acorde atat de putina libertate, incat sa-L vedem incontinuu. Insa aceasta vedere a Lui ne-ar fi inabusit.

Multe din intamplarile cartii au insusirea comuna de a descrie situatii in care libertatea este limitata. Mestesugul autorului ne invata cum sa extragem concluzii mai adanci, uneori si contrarii, din cele la care ne indeamna impulsul clipei. Caci cultura care ne inconjoara favorizeaza superficialitatea. Aceasta carte este o calauza placuta si adevarata pentru a evita superficialitatea.

Dar cel mai important este ca tinem in maini si un model tiparit al revelatiei unui alt Dumnezeu, diferit de stereotipurile atat ale credinciosilor, cat si ale celor indiferenti. Al unui Dumnezeu care prefera sa fim liberi, chiar daca in felul acesta nu-L vedem.

Un Dumnezeu care ne sprijina neincetat pentru ingrijirea gradinii din noi, chiar daca noi refuzam sa-I atribuim Lui rasarirea florilor.

Un Dumnezeu care, daca tinem seama fie si putin de iubirea Lui, Il vom gasi. De vreme ce Raiul exista…

Protopresbiterul Vasilios Thermos

Psihiatru de copii si adolescenti

Profesor la Academia Eclesiastica Superioara din Atena