Perceptii ale Europei si europenitatii in spatiul public romanaesc al secolelor 18-21. Istorii, imagini, idei

„La sfarsitul secolului 18 si la inceputul lui 19, intelectualitatea romaneasca face o adevarata „criza” de constiinta europeana. Primele semne de solidarizare spirituala cu civilizatia, cultura si istoria occidentala cu ideile si valorile sale, cu stilul si conceptia sa de viata dateaza din aceasta epoca. Aspiratia de a pleca „inlauntru” – cum se spunea pe atunci – era directa si invincibila; nevoia de a fi in „Europa”, de a o aduce la noi acasa, acuta si imperioasa. Aceasta notiune magica avea un continut global: admiratie si complex de inferioritate, emulatie si invidie, speranta si revolta, ideal si integrare, dorinta de progres, regenerare si reabilitare. Adevarata mutatie spirituala, moment crucial al istoriei constiintei romanesti si care se confunda cu prima sa faza de modernizare, descoperirea Europei de catre „Luminile” romanesti pune o problema esentiala de istorie culturala si comparata a ideilor.”

(Adrian Marino, Pentru Europa. Integrarea Romaniei. Aspecte ideologice si culturale, Editura Polirom, Iasi, 1995, p. 157)

***

„Europa nu poate fi construita ca un ansamblu de societati libere, legate prin aceleasi forme de solidaritate decat in urma depasirii diviziunilor artificiale si profund ancorate in constiinte. A crede ca Europa se va consolida prin treptata extindere a pietei comune nu poate fi decat visul de vara al unui contabil. Europa nu poate fi cladita decat pe o constiinta europeana. Iar aceasta constiinta trebuie sa recupereze toate eforturile facute spre o solidaritate largita de catre fiecare societate in parte si sa ofere noi temelii lumii civilizate in care ne regasim pe noi intalnindu-i pe ceilalti, mostenitori ai Romei, ai Atenei, ai Ierusalimului.”

(Alexandru Dutu, Ideea de Europa si evolutia constiintei europene, Editura All, Bucuresti, 1999, p. 241)

Intr-un context socio-politic delicat, in care miscarile extremist – nationaliste, suveraniste, sovine, devin din ce in ce mai puternice in tarile batranului continent – Romania cunoaste si ea acest fenomen -, exprimandu-se tot mai frecvent impotriva valorilor europene, a democratiei incluzive pe care UE o promoveaza, ni s-a parut necesara o reflectie intelectuala care sa re-contureze proiectul european autohton, istoria si dimensiunile lui contemporane. Sigur, nu este o reflectie definitiva, nici macar o sinteza a temelor / subiectelor europene din cultura romana – poate ca ar fi de imaginat un astfel de demers la un moment dat -, ci doar cateva sectiuni mai mult sau mai putin punctuale (istorii, imagini, idei, cum le-am spus in subtitlul volumului de fata) dintr-o consistenta serie istorica, de felul celor imaginate, cu mai bine de un veac in urma, de Alexandru D. Xenopol.