General | |
---|---|
Authors | Robert Stevenson |
Publisher | Cambridge University Press |
Year | 2012 |
Others | |
Identification | |
ISBN-13 | 9781107028685 |
Format | |
Pages | 306 |
To Win the Battle: The 1st Australian Division in the Great War 1914–1918
405,14 lei
Authors | Robert Stevenson |
---|---|
Publisher | Cambridge University Press |
Year | 2012 |
Pages | 306 |
In 1915 the 1st Australian Division led the way ashore at Gallipoli. In 1916 it achieved the first Australian victory on the Western Front at Pozières. It was still serving with distinction in the battles that led to the defeat of the German army in 1918. To Win the Battle explains how the division rose from obscurity to forge a reputation as one of the great fighting formations of the British Empire during the First World War, forming a central part of the Anzac legend. Drawing on primary sources as well as recent scholarship, this fresh approach suggests that the early reputation of Australia's premier division was probably higher than its performance warranted. Robert Stevenson shows that the division's later success was founded on the capacity of its commanders to administer, train and adapt to the changing conditions on the battlefield, rather than on the innate qualities of its soldiers.
–
În 1915, Divizia 1 Australiană a condus drumul spre țărm la Gallipoli. În 1916 a obținut prima victorie australiană pe frontul de vest la Pozières. Încă slujea cu distincție în luptele care au dus la înfrângerea armatei germane în 1918. To Win the Battle explică modul în care divizia s-a ridicat din obscuritate pentru a-și forma reputația ca una dintre marile formațiuni de luptă ale Imperiului Britanic în timpul Primului Războiul Mondial, formând o parte centrală a legendei Anzac. Bazându-se pe surse primare, precum și pe studii recente, această abordare nouă sugerează că reputația timpurie a primei divizii a Australiei a fost probabil mai mare decât performanța sa justificată. Robert Stevenson arată că succesul de mai târziu al diviziei s-a bazat pe capacitatea comandanților săi de a administra, antrena și adapta la condițiile în schimbare de pe câmpul de luptă, mai degrabă decât pe calitățile înnăscute ale soldaților săi.