Zodia Cancerului sau vremea Ducai Voda. Colectia romane istorice

Titlul romanului are o semnificatie dubla. O prima semnificatie provine din faptul ca Zodia Cancerului este denumirea populara a Zodiei Racului (latinescul„cancer” insemnand„rac” in limba romana); mersul inapoi al racului poate fi o aluzie la regresul tarii in timpul domniei lui Duca-Voda. O a doua semnificatie se refera la cancer, o boala ce macina organismul dinspre interior inspre exterior, aceasta fiind o aluzie la slabirea interna a Principatului Moldovei de catre acelasi Duca-Voda care a facut ca statul sa devina vulnerabil pe plan extern.

In toamna anului 1679, aflat in drum spre Istanbul pentru a transmite un mesaj tainic sultanului din partea regelui Ludovic al XIV-lea al Frantei, abatele francez Paul de Marenne tranziteaza Principatul Moldovei, calauzit de la Liov de capitanul mercenar Ilie Turculet. In tinutul Romanului, ei se intalnesc cu beizade Alecu Ruset, fiu de domnitor, caruia i se incredintase protejarea inaltului oaspete, iar suita marita se indreapta catre Iasi pentru ca abatele sa fie prezentat domnului Gheorghe Duca. Pe parcursul calatoriei, oaspetele francez are prilejul sa se familiarizeze cu diferite locuri si obiceiuri din Tara Moldovei. Alecu Ruset ii marturiseste abatelui dragostea sa pentru domnita Catrina, fiica voievodului tiran; aceasta fusese logodita din copilarie cu beizade Stefan, un fiu urat si slut al fostului domnitor Radu Leon.

Ajuns la Iasi, abatele este primit la curtea lui Duca-Voda, cunoscandu-i cu acest prilej pe logofatul Miron Costin si pe mitropolitul Dosoftei, importanti carturari ai Moldovei. Chemat la Curtea Domneasca, Alecu Ruset il ameninta pe Duca-Voda ca, in cazul in care va pati ceva rau, prietenii sai din Polonia vor trimite la Stambul scrisorile prin care domnitorul fagaduia credinta polonezilor dupa cea de-a doua mazilire, punandu-se astfel la adapost de mania lui Voda. Cu ajutorul dadacei Magdalina, fiul fostului domnitor se intalneste cu domnita Catrina si-si declara dragostea pentru ea.

In aceeasi perioada, hatmanul Sandu Buhus descopera un complot prin care boierii Vasilie Gheuca si Georgie Bogdan incearca sa provoace o razmerita a razesilor orheieni si lapusneni (care se mai rasculasera in 1671 sub conducerea lui Mihalcea Hancu), trimitandu-le o scrisoare masluita de spatarul Ion Milescu pentru a parea ca ar fi fost scrisa de Dumitrascu Cantacuzino, fost domn al Moldovei (1673-1674, 1674-1675 si 1684-1685). Conspiratorii sunt prinsi, iar sulgerul Lupul (curierul scrisorii) divulga sub tortura numele boierilor tradatori. La sfatul logofatului Miron Costin, Voda ii cruta viata spatarului Milescu, al carui talent plastografic ar putea sa-i fie de folos. Ceilalti complotisti sunt decapitati de gadele Buga Sarbul in fata portii domnesti.

Abatele de Marenne porneste spre Stambul, insotit o parte din drum de Alecu Ruset, care-l salveaza pe solul francez de o incercare de jaf pusa la cale de doi frati lioveni tocmiti de domnie. Beizadeaua se intoarce la Iasi unde se intalneste in taina de mai multe ori cu domnita Catrina. In acest timp, rascoala orheienilor este inabusita de serdarul Constantin Cantemir, iar viata celor prinsi este salvata in urma rugamintii fostului capitan de osti Tudor Soimaru. Batranul ostean orb moare pe lespezile bisericii Manastirii Golia, blestemandu-l pe Duca-Voda, iar clopotul cel mare din turn incepe sa bata singur. In primavara anului 1680, cu ajutorul lui Ion Milescu, domnitorul plasmuieste niste scrisori mincinoase prin care Alecu Ruset recunoaste ca el ar fi scris acele scrisori compromitatoare aflate in mainile polonezilor. Sfatuit de domnita Catrina, tanarul fiu de domn pleaca la Stambul pentru a cere protectia abatelui de Marenne. Gheorghe Duca merge si el acolo, impreuna cu domnita Catrina, pentru a cere hatmania Ucrainei turcesti.

Salvat prin interventia diplomatica a abatelui la sultanul Mehmed al IV-lea, in urma unui joc de sah pierdut intentionat, Alecu Ruset incearca fara succes sa o rapeasca pe domnita Catrina de la o manastire de maici din Fanar unde fusese inchisa pentru ca refuzase sa se casatoreasca cu beizade Stefan. Intr-un final, intelegand ca refuzul ei ar pune in primejdie domnia si chiar viata tatalui sau, domnita Catrina accepta nunta, iar alaiul domnesc se indreapta spre Moldova. Alecu Ruset se indreapta si el inspre Iasi, ocolind pe la Belgrad, prin Transilvania si prin Polonia, unde plateste un grup de briganzi polonezi si pe capitanul Ilie Turculet pentru a-l rapi pe beizade Stefan inainte de nunta domneasca. Mirele este rapit, dar ostenii condusi de serdarul Constantin Cantemir ii ajung din urma pe rapitori si-l captureaza pe Alecu Ruset. Adus legat la Iasi, tanarul fiu de domn este ucis de Gheorghe Duca cu o lovitura de buzdugan, iar nunta domneasca isi urmeaza cursul.

Romanul este impartit in 33 de capitole, fiecare avand un titlu lung (precum in cronicile moldovenesti) care invaluie trecutul intr-o aura de legenda populara.

I – In care se vede cum intra in Moldova un calator dintr-o tara departata si cum Ilie Turculet nu-i numai capitan de steag, ci si cititor de stele

II – Apare beizade Alecu Ruset si ceteste o scrisoare de la un prietin

III – Aici se vede ca trecerea Siretului se face intr-un chip cu totul deosebit; se vede si cine-i Valcu Barladeanu; apoi incep sa se iveasca autohtonii

IV – Urmeaza alte aparitii din ce in ce mai minunate

V – Domnul abate de Marenne face cunostinta cu dumnealui Lazarel Griga, satrar

VI – Vorbeste tot despre dumnealui razasul Griga si despre un vin de la Matias precum si despre niste lautari si niste sarmale – totul spre desfatarea domnului abate Paul de Marenne

VII – Unii sfatuiesc, altii dorm

VIII – Moldovenii cunosc leac pentru mahmuri, ori de ce natie ar fi

IX – Drum spre Iasi

X – Scaunul tarii Moldovei, maria sa Georgie Duca-Voda si Curtea sa

XI – Popas la Iasi

XII – Beizade Alecu Ruset dovedeste deodata o putere tainica

XIII – Se vede ca si cei doi lioveni nu sunt niste nevrednici

XIV – Veste de la domnita Catrina

XV – Despre tulburari in tara si viclenia unor boieri divaniti

XVI – Mare masa domneasca

XVII – Intalnire de dragoste, cu care prilej dadaca Magdalina isi dovedeste mestesugurile

XVIII – Hotararile cinstitului divan al mariei sale

XIX – Abatele Paul iese din targul Iasilor, urmand calea spre Imparatie, pe alte drumuri fara pareche in lume

XX – Il intampina pe domnul abate o mica ploaie de inceput de toamna

XXI – Unde se vadeste mai bine vrednicia fratilor lioveni

XXII – Alte puteri ale Magdalinei dadaca

XXIII – Se vede cum beizade Alecu poate aluneca spre o mare primejdie si ce parere are despre asta Valcu Barladeanu

XXIV – Despre cele sase semne care s-au aratat intr-o iarna, in zilele Ducai-Voda

XXV – Mila Ducai-Voda

XXVI – Domnita Catrina incepe sa porunceasca

XXVII – Departata cale spre rai

XXVIII – Arata ca, in intimitate, si cei mai infricosati stapanitori pot fi oameni; si ca, uneori, o partida de sah o poti castiga pierzand-o

XXIX – Nu numai abatele Paul filosofeaza, ci si Barladeanu

XXX – Despre dobanzile intarziate ale lui beizade Alecu Ruset

XXXI – Unde Valcu Barladeanu crede tot mai mult ca-i mai cuminte decat stapanul sau. Dar cel mai cuminte dintre toti e altul.

XXXII – Pregatiri de mare nunta domneasca

XXXIII – Cel din urma, in care domnita Catrina mai vede o data pe beizade Alecu