Don Quijote

Cervantes implinise cincizeci de ani cand, intamplator, a facut o calatorie prin Mancha. Locuitorii unui mic sat, numit Argamazilla s-au luat la cearta cu el din anumite pricini si l-au tarat in temnita, unde a ramas ceva vreme. Aici a inceput sa scrie la „Don Quijote“…

„Don Quijote“ ramane capodopera literaturii spaniole. Astazi poate fi socotit cel mai frumos roman cavaleresc din cate s-au scris vreodata, si se va citi necontenit. Miguel de Cervantes Saavedra e un Homer al povestirii glumete. Opera lui e presarata cu un cinism de o rara eleganta, inchipuirea lui nu cunoaste margini. Bogatia cuvantului se revarsa ca o apa nestavilita, plina de adevar si de intelepciune. Adaugati la aceasta o minunata intuitie a faptelor intime ale spiritului si o filosofie nesecata in infatisari ce se pare ca stapanesc o harta noua si intreaga a inimii omenesti. Cervantes vede adancul omului. Aceasta filosofie este amestecata cu instinctul comic si romantic. Marea insusire a scriitorului spaniol a fost aceea de a fi intrupat – intr-un nebun intelept, trecator printr-o lume nesincera cu ea insasi, dornica mai mult sa batjocoreasca viata decat s-o ridice – toata nelinistea omeneasca plecata spre ceva mai bun si mai apropiat de Dumnezeu, acel ceva sortit sa infrunte veacurile.