Ștefan cel Mare. Între sânge și credință

Cartea aceasta, care cuprinde rezultatul studiilor mele de peste un sfert de secol. Mi-am dat silința, ca să fie scrisă în așa chip ca să poată fi citită și înțeleasă cu ușurință de orice om. Am făcut-o din dorința de a face cunoscute faptele glorioase ale marilor noștri Domni și sacrificiile lor pentru apărarea pământului strămoșesc în cercuri cât mai largi.

Cruzimea de care a dat uneori dovadă era caracteristică vremurilor în care trăia, căci cei mai mulți șefi de state erau pe acea vreme cruzi. Dar toate acestea n-avem indicii ca el să le fi comis din cruzime, din capricii, ci numai dictate de interesul de stat. Singurele decapitări constatate sunt ale celor trei boieri, Vornicul Isaia, paharnicul Negriță și stolnicul Alexe, care au făcut acte de trădare.

Avem convingerea că patriotismul adevărat nu se dezvoltă decât prin cunoașterea istoriei noastre naționale. Numai când cineva cunoaște sforțările, pe care le-au făcut eroicii noștri Domni pentru apărarea țării, numai când va vedea spiritul lor de sacrificiu pentru patrie, numai atunci se va considera ca o verigă din lanțul strămoșilor și va dobândi sentimentul iubirii de țară.

Când se va constata hotărârea cu care strămoșii mergeau la moarte pentru țară și sacrificiile de orice natură, pe care erau gata să le facă în orice moment pentru patrie, se vor trezi fără de voie sentimentele nobile, care au dispărut astăzi la o bună parte din compatrioții noștri, copleșiți de concepția materialistă, care coboară pe om în rândul ființelor conduse de instincte și îl dezonorează.

Numai exemplul marilor noștri strămoși, care s-au sacrificat pentru ideal, mai poate trezi din amorțire sentimentele frumoase. Numai amintirea eroicilor luptători pentru țară și lege mai poate răspândi o rază de idealism. Înapoi deci la istoria strămoșilor noștri glorioși!