Însemnările lui Malte Laurids Brigge

Traducere de Bogdan Mihai Dascalu

Traducerea notelor de Crssu Dascalu

Postfata de Aura Christi

„Publicat in 1910, romanul lui Rilke constituie un varf indiscutabil. Starile sunt, aici, pretutindeni, descrise exact, incet, viu, ravasitor de viu; da, ritmurile curg, treptat-treptat, schimbandu-si respiratia, si oferind, de la un rand la altul, surpriza; ineditul, neobisnuitul, exceptionalul fiind cadrul firesc al acestui roman atipic, tensionat, printre obiceiurile casei figurand – daca admitem ca un text epic poate fi aidoma unei case, aidoma unei cetati, aidoma unui continent sau planete abia descoperite – imprevizibilul, si inca o data: imprevizibilul. Totul este neobisnuit, nou, totul poarta pecetea inevitabilului exceptional, in capul unei presupuse liste unde am inventaria exceptionalul stand atat incercarile malteene de a aborda imblanzind necunoscutul, de a fora, forja, lucra in adancurile propriului eu in plina devenire, cat si personajele care fac parte, volens nolens, din existenta acestui „cunoscator feroce al lumii interioare”

(Witold Gombrowicz), Malte: Maman, Sieversen, tata – „maistrul de vanatoare al lui Dumnezeu”, Sophie (dublura feminina a lui Malte), fata din casa, servitorul cu argintaria, pastorul dr. Jespersen, contele Christian Brahe, Mathilde Brahe, micul Erik, batrana contesa Margarete Brigge, bunica lui Malte, care „trebuie sa fi fost o mare doamna”, sambelanul, Abelone cea legata de imaginea, de o frapanta senzualitate, a unicornului… Pana si viata de la Ulsgaard, gratie penei rilkeene, se transforma mirabil intr-un soi de personaj-fundal cand plin de viata, mustind de surprize, spectacole, groaza copilaroasa si vie (ca in scena in care micul Malte descopera propria mana ca pe una straina, urmarind-o cu respiratia taiata), cand palid, zacand intr-un soi de lancezeala (ca cina de la sapte seara, cu care micul Malte incepe sa se obisnuiasca numai fiindca invata, in vreme ce ia masa, sa-i studieze pe ceilalti).”

(Aura Christi)