In aceasta carte, Osho explica intelesul sutrelor lui Patanjali referitoare la pasii pe care trebuie sa ii urmeze aspirantul yoga pentru a atinge realizarea spirituala, pornind de la ceea ce este in prezent. In calatoria sa catre desavarsire, el va realiza ca este necesara „o revolutie a inimii”, va explora interiorul profund al fiintei si va intelege ca este o samanta, asemeni tacerii care ascunde in ea un mesaj profund. Este o carte care arata ca afirmatia se naste din negatie si ca yoga reprezinta o metoda stiintifica pentru a atinge fantasticul.
„Nu trebuie sa te duci nicaieri, tarmul celalalt se afla aici. Nu trebuie sa faci nimic. Nu trebuie decat sa fii. Orice efort este irelevant, pentru ca tu esti deja tot ce ai putea sa fii vreodata. Nu te duce nicaieri. Nu urma nicio cale. Nu cauta nimic. Oriunde te-ai duce, nu vei ajunge nicaieri, pentru ca insusi faptul de a te duce undeva este o eroare, de vreme ce totul se afla deja aici.”
„Eu va invat sa fiti voi insiva, nimic altceva. Este foarte greu sa ma intelegeti, fiindca pastrati in voi tiparul fricii si aceasta va indeamna sa cereti un model de viata, o disciplina, un stil, un mod de a trai. Cei ca mine au fost intotdeauna intelesi gresit. Cei mai religiosi dintre oameni sunt de fapt cei mai nereligiosi, pentru ca daca ar fi religiosi, v-ar propovadui libertatea, v-ar propovadui iubirea. Nu v-ar invata legea, ci v-ar invata sa iubiti. Nu v-ar oferi un tipar mort dupa care sa va conduceti viata. V-ar oferi haosul, anarhia, pentru ca stelele se nasc din haos. V-ar invata cum sa fiti pe deplin liberi.”
