Danseaza si taci

„Introspectia si retrospectia, observatiile taioase despre cei din jur si despre viata, sub semnul unei legitime insurgente feminine, si repetatele intrari si iesiri din labirintul interior au ca punct de convergenta realizarea unei scriituri «nervoase», care oglindeste, in regimul prozei de factura autenticista, sensibilitatea de exceptie a autoarei.” (Mircea Barsila)

„Silvia Beldiman reuseste sa transcrie in romanele sale fragmente ale unei lumi revolute, restituindu-i contururile, culorile si formele prin grila unei memorii afective de indiscutabila acuratete.” (Iulian Boldea)

„Silvia Beldiman e, fara indoiala, o prozatoare autentica, avand lectia clasicilor bine invatata, care stie sa povesteasca fermecator (cand vrea si cand subiectul ii ofera ocazia) si care aduce in peisajul epic actual o pata de candoare si tandrete, de care, sunt convins, are nevoie dupa atatea experimentari, adesea prea seci, sterile si contrafacute.” (Constantin Cublesan)

„Silvia Beldiman este o maestra a exprimarii starilor interioare, ratiunea fiind adesea pusa in conflict cu pasiunea, dilemele impingand omul la limita rezistentei psihice, mai ales atunci cand e cuprins de spaima unei luciditati ucigatoare.” (Cornel Nistea)

„Mare si neasteptata a fost surpriza intalnirii cu universul copilariei Silviei Beldiman. Era si lumea copilariei mele, dar privita altfel, cu o sensibilitate coplesitoare, cu un devotament de etnograf si cu o acuratete de pictor. Proza ardeleneasca a castigat o voce si o nuanta.” (Cornel Nistorescu)

‒ Du‑te in lume, femeie! Acolo e locul tau. Iarta si iubeste! Cateva zile de vara pot fi cat o viata de om… Oooom!!! Oooom!! Oooom! preluara vaile.

Sanziana inmarmuri. „Cine este omul acesta, ca un oracol, care cu ochii lui orbi vede in inima mea si sta cu vulturii plesuvi, aninat de peretele muntelui, care bea apa zapezilor topite si toata fiinta lui e pace, bucurie si impacare?” Mai vru sa intrebe, sa afle ce e cu zilele acelea de vara, dar pustnicul facu semn cu mana ca e de‑ajuns.

Si coborara pe cararea ingusta din inima muntelui, dintr‑un loc sfintit de un om de lumina, despre care nu va sti niciodata nimic, pentru ca, daca nu i se va spune, nu va intreba. Zbura prin zapada, incat maicuta de‑abia se putea tine pe urmele ei. Isi simtea inima! Era vie, lamurita in lumina inalta din muntele inalt, unde venise cu suflet ranit si de unde se‑ntorcea cu cea mai mare intelepciune a lumii:

„Iarta si iubeste!” (Silvia Beldiman)

Silvia Beldiman s‑a nascut la 28 mai 1954, in satul Bacainti, judetul Alba. Absolventa a Liceului Teoretic „Aurel Vlaicu” din Orastie (1973) si a Facultatii de Filologie din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara (1978). Membra a Uniunii Scriitorilor din Romania – Filiala Alba-Hunedoara. A publicat romanele: Lucarna, Pusta (Cluj-Napoca, Editura Limes, 2008, respectiv 2009) si Sophia (Timisoara, Editura Brumar, 2012). In 2013 a primit, pentru Sophia, Premiul Cartea anului, acordat de Filiala Alba‑Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din Romania.