Valea Nistrei

Aceasta carte se dedica memoriei tuturor acelora care au pierit sau patimit, pentru patria lor, in inchisorile politice ale celor cinci decenii de neintrerupta dictatura din istoria Romaniei moderne. Fie ca din jertfele lor, ca si din nazuintele neimplinite ale acestor decenii, noi, cei de azi, sa ne extragem acea tarie morala fara de care nu se va putea reconstrui o Romanie cu adevarat prospera si libera!

(Dedicatia autorului din 1987)

Cartea de fata – zamislita in anii ’80 si incheiata in 1987 – a aparut, ce-i drept intr-o editie modesta, acum 22 de ani: Corneliu Dida, Valea Nistrei. Din ciclul Sud-Est Saga, Editura Conpress-Six, Constanta, 1994 (458 de pagini). Ea face parte dintr-un proiect epic mai amplu, de ambitii epopeice, pe care autorului nu i-a fost dat sa-l implineasca. Dar chiar si asa, ramine rotunda in sine si relevanta, constituind probabil cel mai bun roman scris pina azi pe tema rezistentei anticomuniste si a intregii noastre tragedii istorice din inima secolului XX. Dincolo de siguranta scriiturii, de forta personajelor si de dinamica ideilor, avem de-a face cu fresca unei lumi in toata tulburatoarea ei complexitate. E o realitate care se deghizeaza in fictiune romanesca, dar nu pierde nimic din durul ei adevar: arta naratorului – scriitor nu prin ocupatie, ci prin vocatie – o potenteaza fara sa o falsifice, oferind cititorului nu doar o suita de lectii de viata si de provocari de constiinta, ci o adevarata „baie” de istorie, atit de vie incit il face sa simta efectiv raceala apei si pietrele de pe fundul ei. Spatiul concentrationar de la Valea Nistrei, in care converg toate firele epice, este „ocheanul” prin care ni se dezvaluie aceasta lume in dureroasa prefacere, radiografiata la toate nivelurile ei, de la resturile „burgheze” ale lumii vechi, in lupta cu prigoana si marginalizarea, la poporul devenit masa de experiment si de manevra a lumii noi, cu grobienele ei „elite” proletare, in mare parte alogene, sub veghea atenta a hidrei bolsevice si in abandonul indign al unui Occident de la care nu mai emana decit iluzia desarta ca „Vin americanii” (care nu numai ca n-au venit, dar nici n-au avut de gind in mod serios sa vina vreodata!). Sigur, accentul cade pe rezistenta anticomunista, in toate ipostazele ei: grupurile de rezistenta din exil (de la care porneste desfasurarea epica, prin personajul-cheie Radu Pavelescu), inchisorile si lagarele de munca din tara, partizanatul din munti, dar si rezistenta cotidiana, sa-i zicem domestica, a unei umanitati ce incearca sa-si salveze conditia in pofida tuturor dramelor cu care se confrunta, pe dinauntru si pe dinafara.