Sfanta Marina din Andros. Istoria manastirii. Viata. Minuni. Icoane. Moaste. Paraclisul Sfintei

Viata Sfintei Marina, scrisa de soldatul Teotim, cel care i-a adus hrana cat timp sfanta a fost in inchisoare, se pastreaza in mai multe manuscrise, dintre care cele mai vechi provin din secolul al IX-lea. Personalitati bisericesti precum Cuviosul Neofit si Patriarhul Constantinopolului Grigorie Cipriotul au scris encomioane si cuvinte de cinstire despre Sfanta Mucenita Marina, in care lauda viata si personalitatea ei. Potrivit datelor pe care le avem, Marina din Antiohia Pisidiei era fiica preotului idolatru Edesie. Ea a ramas orfana de mama, iar tatal ei a incredintat-o spre crestere unei doici crestine. Pentru ca a refuzat sa se casatoreasca cu eparhul Olivrie si sa jertfeasca idolilor, Marina a fost supusa la multe cazne mucenicesti, iar in cele din urma i s-a taiat capul. In Rasarit, pomenirea ei se cinsteste pe 17 iulie. Sfanta Marina este de asemenea una dintre cele mai populare chipuri ale iconografiei bizantine, fiind adesea cuprinsa in programul iconografic al bisericilor bizantine, fie ca portret iconografic izolat, fie in icoane independente care infatiseaza lupta ei cu Belzebul. 

Tropar, glas 5 

Cu Cuvantul logodindu-te, Marina slavita, ai lepadat toata legatura celor pamantesti, si luminat te-ai luptat ca o fecioara frumoasa; caci pe vrajmasul cel nevazut l-ai calcat cu tarie cand ti s-a aratat, Purtatoareo de biruinta. Si acum izvorasti lumii darurile tamaduirilor. 

Condac, glas 3 

Cu frumusetile fecioriei fiind impodobita, fecioara, 

cu cununi nestricacioase te-ai incununat, Marina; 

iar cu sangiuirile muceniciei fiind impurpurata, 

cu minunile tamaduirilor te-ai luminat, 

si din mana Ziditorului ai primit, Mucenita, rasplata biruintei.