Cu aceasta carte, se incheie seria de prelegeri ale lui Osho pe marginea sutrelor lui Patanjali, aratand ca yoga este o arta a eliberarii, solitudinea reprezinta realizarea ultima, iar omul trebuie sa se intoarca la mintea originara. Se arata ca toate aspectele vietii sunt interdependente si meditatia este o stare de expansiune a fiintei.
„Relatia e un foc, ea arde. E dificil, e aproape imposibil sa traiesti cu cineva. E o lupta continua. Multi au fugit de relatii, dar aceia sunt lasi. Nu sunt maturi, efortul lor e pueril. Da, vor trai o viata mai convenabila, e adevarat. Cand celalalt nu e prezent, sigur ca totul decurge usor. Traiesti singur. Pe cine sa te infurii? Cine sa te faca gelos? Cu cine sa te certi? Dar viata isi va pierde orice savoare. Va deveni insipida.”
„Multi fug de viata doar pentru ca viata ii copleseste, iar ei nu se simt in stare sa ii faca fata. Eu nu iti sugerez asa ceva, nu sunt un escapist. Eu iti voi spune sa-ti croiesti drum prin viata, luptand, caci acesta este singurul mod in care poti deveni mai constient, mai vigilent; sa devii atat de echilibrat incat nimeni sa nu te mai poata dezechilibra; sa devii atat de linistit incat prezenta celuilalt sa nu te mai poata distrage vreodata. Celalalt te poate insulta, dar tu nu esti iritat. Celalalt poate crea o situatie in care, de obicei, ti-ai fi iesit din minti, dar n-o faci. Folosesti situatia ca pe o punte catre o stare de constiinta mai inalta.
Viata trebuie folosita ca un prilej, ca o oportunitate de a deveni mai constient, mai cristalizat, mai centrat si inradacinat.”
