Sotia paznicului de far

Sotia paznicului de far invoca iubirea, pierderea si acceptarea, avand in fundal natura salbatica si misterioasa a Australiei.

Unde sa fugi cand trecutul pe care il credeai uitat te ajunge din urma? Unde sa-ti afli refugiul in fata unui prezent coplesitor?

Mary Manson, sotia paznicului de far, si fiul ei Tom cauta raspunsuri, fiecare in felul sau. Si le gasesc la capatul lumii: pe mica insula Bruny din sudul Tasmaniei si in Antarctica. Cu toata impotrivrea copiilor ei, Mary se hotaraste sa porneasca in ultima aventura a vietii sale si sa-si astepte sfarsitul in singuratate, pe insula Bruny din Tasmania. Vrea sa revada locurile unde a trait in tinerete alaturi de sotul ei, paznicul farului, sa se impace cu ea insasi si sa rememoreze, cu regret sau cu melancolie, intamplarile dramatice prin care a trecut. Pune totul la punct cu minutiozitate, dar planurile ii sunt tulburate de scrisoarea care ii este adusa de un vizitator neasteptat. Fara s-o deschida, fiindca stie ce contine, se incapataneaza sa mearga mai departe, netinand seama de pericole, ba chiar se imprieteneste cu noul paznic al farului, pe care gaseste puterea sa-l ajute. Sub povara unor secrete dureroase traieste si fiul cel mic ai ei, Tom, un barbat timid si introvertit. Asemenea mamei lui, are o pasiune pentru peisajele aspre din sud, si mai ales pentru Antarctica, fata de care a capatat aproape o dependent. Cele doua destine se impletesc in moduri nebanuite si converg spre deznodamantul de care scrisoarea misterioasa nu e straina. 

Tinutul maturat de vanturi si intinderea alba a gheturilor vesnice, pustie si elementara, sunt personaje cu drepturi depline in povestea tesuta de Karen Viggers. Citind-o, simti cum te desprinzi de cotidian si respiri alt aer, al unor locuri unde lucrurile si sentimentele capata alta valoare, unde te poti regasi, patrunzand intregul sens al intamplarilor si al personajelor.

,,Romanul este pe atat de tulburator, pe cat este de captivant. Sotia paznicului de far e o poveste despre dragoste si pasiune, bine si rau, si nu in ultima instanta, despre iertare.'' – Bookseller & Publisher

,,Sotia paznicului de far are toate atuurile unui roman cu tema universala: trecutul care prinde prezentul din urma. Cartea farmeca prin descrieri, adevarate tablouri cu peisaje australiene, locurile de origine ale autoarei si ale personajelor sale.'' – France Catholique

,,Fiecare pagina este impregnata cu aerul sarat al marii, valuri salbatice si coaste stancoase, intr-o mie de nuante. Karen Viggers a scris o carte minunata despre efectul trecerii timpului asupra sufletelor noastre indurerare.'' – Lire

Fragment din roman:

“Adam se aplecase peste mainile ei si ii freca degetele. Deodata incremenise. Vazuse inelul. Verigheta. Incepuse sa respire sacadat si o tinuse strans de maini, ca sa nu si le poata trage. 

– Cata vreme am intarziat? intrebase cu glas ragusit, abia auzit.

– Sunt maritata de un an. 

Adam se ferea sa-i intalneasca privirea si ea isi daduse seama ca se rusina de lacrimile lui. 

– Ti-am scris multe scrisori, ii spusese. Uite-le. M-am dus acasa si le-am adus ca sa ti le dau. 

Scosese din haina un teanc de hartii invelite in hartie cafenie. 

– Ia-le. Sunt ale tale. Poate ai sa le citesti candva. 

Ii intinsese pachetul si ea le indesase in buzunar. Apoi el se ridicase, cu o figura indurerata. Chinuita de remuscari, Mary il apucase la randul ei de mana si el se asezase la loc, prinzandu-i mainile in ale lui. Chiar si dupa atatia ani era tot a lui, el o stia la fel de bine, si atingerea lui o facea sa se inroseasca, tulburata. 

Infrigurat, citind ceva in ochii ei, el se apropiase si se aplecase sa o sarute. Ea se daduse indarat, incercand sa protesteze, cu gandul la Jack. Insa o trasese spre el, lipindu-si trupul fierbinte de ea. O sarutase pana uitase de ea. Prinsese viata sub buzele lui. Jack n-o tulburase niciodata in felul asta. Nu ajunsese sa-i cunoasca trupul asa cum il invatase Adam in cele cateva zile cat fusesera impreuna. 

O clipa, Mary uitase unde se afla. Dar cand Adam se oprise ca s-o priveasca, cu fata animata de dorinta, Mary se smulsese din bratele lui. Isi netezise haina si se ridicase, cautand sa-si faca curaj. 

– Adam, sunt insarcinata.. 

El palise, se schimbase la fata, dar apoi ii intinsese mana, cu disperarea intiparita pe fata. 

– Vino cu mine, ii spusese apasat. Putem implini tot ce am vrut. 

Mary se dadu un pas inapoi. 

– Inca tin la tine, zisese. Nu pot tagadui. Dar nu mai sunt fata pe care o stiai. Te iubesc, insa nu putem capata ceea ce vrem. Sunt maritata cu alt barbat. Cu Jack. Trebuia sa-i dea un nume. Ce n-as da sa pot intoarce timpul inapoi! Dar nu pot. Sunt maritata si o sa am un copil. Asa stau lucrurile. Nu pot fi sotia ta. 

Plecase si il lasase acolo, oricat de mult o duruse. Il mai iubea?”