Nuferi in pustie. O calatorie catre nemurire

Martinian, un tanar din Cezareea Palestinei, indemnat de parinti sa se casatoreasca, porneste intr-o calatorie la Alexandria spre a-si gasi aleasa inimii. Acest pelerinaj se va dovedi de fapt unul initiatic, de-a lungul caruia intalneste ceea ce avea sa ii rezerve viata intr-un mod cu totul surprinzator.

Romanul pe care il ai acum in mana te invita intr-un periplu inapoi in timp si te face partas al pustiului cel plin de taine, te aduce langa fiecare personaj, fiecare personalitate, intelegand alaturi de ei ce inseamna propria deschidere a inimii, ce inseamna sa fii in dragoste.

In zilele acelea nu adormea, ci se framanta cumplit cautand parca innebunit chipul ei. Si il gasea. Cel mai adesea il gasea reflectat langa nufarul albastru care ii devenise confident. Era chipul de care se indragostise in joia aceea, la fantana: scaldat in soare, jovial, nevinovat, dulce, completat desavarsit de un ras de copil caruia tocmai i-ai castigat fidelitatea. Insa dupa ce se desfata in felul acesta de ea, linistit, putea fi vazut tulburand apa cu mana […]: „Nici un folos n-aduci celor ce te iubesc. Pe toti ii amagesti cu placerile. Vai de cel care te iubeste si care este iubit de tine: toata bucuria lui se preface in strigat de durere…”.