Aurul nebunilor. Mafia de la JP Morgan: din culisele elitei finantelor de pe Wall Street

Multi dintre noi ne-am scarpinat in cap (ori mai degraba ne-am smuls parul, ca sa fim mai exacti) incercand sa intelegem cine, ce, unde, cum si cand a declansat marea cadere financiara in care ne aflam. Raspunsurile au fost rare si explicatiile, intesate cu termeni financiari abstracti, greu de inteles.

Gillian Tett, jurnalista la"Financial Times", are remarcabilul dar de a face si cel mai neexperimentat cititor sa inteleaga o intreaga serie de termeni economici complicati."Aurul nebunilor" prezinta, intr-un limbaj accesibil, manevrele banking-ului din umbra, prin care geniile ingineriei financiare din grupul JP Morgan au reusit sa inventeze riscul fara riscuri, permitand pomparea unui capital enorm in economie, intr-o incercare menita sa aduca beneficii tuturor.

Totul s-a sfarsit cand rivalii celor de la Morgan au combinat noile instrumente financiare cu nebunia creditelor ipotecare extrem de laxe, fara a lua in considerare posibilele efecte, lasandu-ne sa ne zbatem in norul toxic al lacomiei nestavilite de legi.

 Au fost oare bancherii nebuni? Orbi? Diabolici? Sau pur si simplu grotesc de lacomi? Bineinteles, de-a lungul istoriei au existat multe perioade de crestere si multe crahuri. Pietele s-au prabusit inca de cand au fost inventati banii. Dar aceasta criza, aflata inca in desfasurare, iese insa in evidenta tocmai prin amploarea ei; economistii estimeaza ca pierderile totale ar putea insuma de la 2. 000 pana la 4. 000 de miliarde de dolari– o valoare aproape egala cu produsul intern brut al Marii Britanii. Si mai uimitor este faptul ca acest dezastru a fost autoprovocat. Spre deosebire de cele mai multe crize bancare, cea de acum nu a fost provocata de vreun razboi, de recesiune generalizata sau de vreun soc economic extern. Sistemul financiar s-a prabusit singur si, aparent, din senin– cel putin din punctul de vedere al mai multor observatori. In timp ce consumatorii, politicienii, specialistii si – sa nu uitam – finantistii contempla dimensiunile dezastrului, intrebarea pe care trebuie sa o exploram este„De ce?“. De ce au colaborat bancherii, autoritatile si agentiile de rating pentru a construi si a opera un sistem ce era condamnat la autodistrugere? Nu au reusit oare sa ii vada defectele? Sau nu le-a pasat?

Cartea de fata cauta raspunsul la aceasta intrebare esentiala– cum a avut loc catastrofa?–, incepand de la povestea unui mic grup de bancheri, care, intr-o forma sau alta, au avut legatura cu JP Morgan– un simbol si un pilon centenar al serviciilor bancare. In anii’90, ei au dezvoltat un set de produse inovatoare, pe care le-au numit„credit default swaps – cesiune de risc de insolventa“ si„synthetic collateralized debt obligations – obligatiuni sintetice pe riscul de credit“ (CDO, despre care vom vorbi in detaliu mai jos)– produse ce intra in categoria instrumentelor financiare derivative. Conceptele echipei Morgan s-au raspandit in economia globala, unde au dat peste alte inovatii din sistemul ipotecar, proces in cadrul caruia a cunoscut cateva mutatii succesive. Acest lucru a avut un rol crucial, atat in umflarea marii bule a creditelor, cat si, ulterior, in teribila ei spargere. Oamenii de la JP Morgan nu au fost adevaratii inventatori ai derivativelor de credit. Ceea ce ofera insa o perspectiva clara asupra acestei crize este modul in care tipul aparte de derivative, pe care ei l-au conceput, a fost extins catre zone mult mai riscante de catre lumea bancara. La fel de relevanta este si povestea, mai putin cunoscuta, a ceea ce nu au facut bancherii de la JP Morgan (ulterior, JP Morgan Chase), atunci cand ideile lor au fost denaturate, aducand o nebunie extinsa a pietelor.

Povestea marii bule a creditului si a spargerii ei nu este o saga in care vina sa poata fi pusa, simplu, pe seama catorva indivizi diabolici sau lacomi. Este povestea unui sistem financiar care a luat-o razna din cauza stimulentelor otravite acordate in banci, in fondurile de investitii si in agentiile de rating si din cauza a structurilor de reglementare deformate si a supravegherii insuficiente. Este o poveste care poate fi inteleasa la fel de bine privind prin prisma slabiciunilor umane, ca si prin cea a analizei economice sau financiare. Este si o poveste tragica pentru ca, desi o multime de bancheri lacomi joaca roluri cheie in aceasta drama– citiva dintre ei probabil nebuni sau diabolici–, foarte multi dintre cei atrasi in acest delir nu au actionat din motive deliberat malefice.

Cuprins

Prefata

Partea intai. Inovatia

1. Visul instrumentelor de credit derivate

2. Evitarea organismelor de reglementare

3. Echipa de vis

4. Sfarsitul improvizatiilor

5. Mania fuziunilor

Partea a doua. Perversiunea

6. Inovatia dezlantuita

7. Domnul Dimon preia controlul

8. O afacere riscanta

9. Nebunia efectului de levier financiar

10. Tremurul

Partea a treia. Dezastrul

11. Primele esecuri

12. Panica la bord

13. Panica in banci

14. Explozia de la Bear

15. In cadere libera