Pentru lucrarea de fata, ce se doreste a fi un adevarat album de arta, este potrivita o prefata pentru insasi cauza picturii, care oricat de graitoare ar fi ca infatisare, adancita in tot ce s-a straduit pictorul sa cuprinda in ea, trebuie sa urmareasca o descriere profunda a mesajului Hristologic. In ansamblul acestei munci se are in vedere analiza structurii corporale a celor infatisati predominand insa atentia asupra fetei lor, punandu-se fizionomia acestora in lumina unor dimensiuni ce le depasesc pe cele deslusite prin litera bisericeasca si care patrund mai lesne in intelegerea privitorului. Frumosul trebuie sa stapaneasca spre a aduce inaltarea sufleteasca trebuitoare celor ce apeleaza la ea si se adauga reprezentarilor propriu-zise spre invesnicire. Astfel, se impun in constiinta fiecaruia dintre noi personalitatile care au cautat sa impodobeasca mereu viata crestineasca, indemnand la urmarea ostenelilor lor pe calea mantuirii. Psalmistul descrie admirativ o implinire mareata: „Domnul a imparatit, intru podoaba S-a imbracat” (Psalm 92, 1). Drept aceasta, numita si „Casa Domnului”, se impodobeste dupa cuviinta spre adeverirea vredniciei celor care o alcatuiesc pentru slava lui Dumnezeu si mantuirea lor. De fapt rugaciunea de incheiere a Sfintei Liturghii ca multumire din partea tuturor se indreapta spre Parintele luminilor prin cuvintele: „Plinirea Bisericii Tale o pazeste; sfinteste pe cei ce iubesc podoaba casei Tale. Tu pe acestia ii preamareste cu dumnezeiasca puterea Ta”, adica pentru fiecare straluceste o lumina sfanta spre calauzire la frumusetea cea adevarata care oglindeste insusi cadrul in care cei alesi sunt asezati. Dintre cei ce iubesc sublimul spre care tinde omul, frumusetea hainei picturale a atras indeosebi pe cei inzestrati cu dar si staruinta in dobandirea cunostintelor si indemnarii de a o pune in lucrare. In acest inteles este de mentionat ca, odata cu sfintirea constructiei Noii Catedrale aradene, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a dat indemnul de a purcede indata si la plinirea operei iconografice, intarind elanul clerului si credinciosilor de a-si vedea desavarsita osteneala, insusi recomandand pe cel care ar putea raspunde pe deplin inaltului scop. Si intr-adevar alegerea a fost pe masura cerintei, angajand pe lucrator la o multipla lucrare si in alte sfinte locasuri din cetate sau eparhie spre impodobire dupa modelul Catedralei, de pilda paraclisul Facultatii de Teologie Ortodoxa „Ilarion Felea” si biserica „Nasterea Domnului”, Micalaca Veche II, ambele din Arad. (din „Introducere”)
