Lungul drum spre primul Statut al functionarilor publici din Romania

„Sfarsitul Primului Razboi Mondial si constituirea Romaniei Mari au insemnat constientizarea de catre factorii decizionali si de catre populatie a necesitatii unor schimbari profunde la nivelul institutiilor statului roman. Era important sa fie puse in practica nu doar dezideratele prevazute in modificarile constitutionale din 1917 (reforma agrara, votul universal masculin) sau in declaratiile de Unire ale Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei, dar si alte promisiuni ale guvernantilor sau rezolvarea unor doleante mai vechi ale romanilor: autonomie locala, descentralizare administrativa etc. In primii ani postbelici se observa, pe de-o parte, cel putin la nivel declarativ, disponibilitatea oamenilor politici spre schimbare, iar pe de alta parte, radicalizarea unui curent contestatar si revendicativ, incluzand aici si miscarile de stanga. Era necesara adoptarea unei legislatii uniforme, care sa fie aplicata si inteleasa la nivelul intregii Romanii. Printre prioritatile legislative, de care Romania si romanii aveau nevoie, se aflau: o noua Constitutie, modificari substantiale ale legislatiei electorale si ale functionarii administratiei si principalelor institutii ale statului. Pentru edificarea Romaniei Mari era nevoie de un Parlament ales, obiectiv indeplinit in urma alegerilor din noiembrie 1919, si de guverne care sa initieze aceste proiecte, dar mai ales sa le puna in aplicare. Totodata, ar fi trebuit ca Parlamentul, guvernul, agentii statului sa fie recunoscuti si acceptati de catre populatie si de catre majoritatea factorilor politici, iar acestia sa se puna de acord in privinta directiei de dezvoltare si a modului in care ar trebui sa arate Romania. In mai putin de trei ani au fost organizate trei scrutine electorale. Guvernul Alexandru Vaida-Voevod, rezultat in urma alegerilor din noiembrie 1919 a fost de scurta durata (noiembrie 1919 – martie 1920), fiind urmat de guvernele Alexandru Averescu (martie 1920 – decembrie 1921), Take Ionescu (decembrie-ianuarie 1922) si Ion I. C. Bratianu (ianuarie 1922 – martie 1926).” (din „Studiu introductiv”)