Viata, fara voia mea

Ea a vrut sa moara. Dumnezeu insa avea alte planuri.

De ce trebuie sa fie viata mea atat de plina de durere? Ce nu e in regula cu mine? N-o sa fie niciodata mai bine. Ar putea sa se termine toate curand si atunci n-o sa ma mai doara nimic.

Kristen Anderson crede ca duce o viata perfecta, pana cand umbre cenusii ii intuneca perspectiva: trei prieteni si bunica ii mor in mai putin de doi ani. Pe cand este inca zdruncinata de aceste pierderi, e violata de un prieten pe care il crezuse de incredere. In scurt timp, se afunda intr-o depresie ce ameninta sa nu se mai sfarseasca.

Intr-o noapte de ianuarie, adolescenta de 17 ani hotaraste sa puna capat acestei suferinte emotionale sufocante.

Se intinde peste o pereche de sine de tren reci, asteptand ca un tren de marfa sa o trimita in rai… si la pace.

Insa in chip miraculos, povestea lui Kristen nu se sfarseste sub rotile trenului.

In Viata, fara voia mea, tanara aceasta de o voiosie debordanta ne impartaseste despre miracolul supravietuirii sale, agonizantele urmari ale incercarii nereusite de sinucidere, dar si despre speranta ce i-a revolutionat viata, dandu-i un scop puternic pentru care sa traiasca.

Palpitanta sa poveste despre cum a gasit bucurie in pofida oricaror sorti de izbanda constituie pentru noi un semn viu si imposibil de uitat care ne aminteste ca viata este un dar ce merita pretuit.

Contine cuvinte de incurajare pe care Kristen isi doreste sa le fi primit ea insasi pe cand se afla in valtoarea luptei.

Dupa alegerea ei fatala… o speranta extraordinara

Coplesita de un val dupa altul de traume emotionale, Kristen Anderson nu mai vrea sa traiasca. Intr-o noapte de ianuarie, hotarata sa puna capat durerii odata pentru totdeauna, adolescenta de 17 ani se intinde peste liniile de tren din apropierea casei ei, asteptandu-si moartea.

Insa in loc sa-si gaseasca linistea, se trezeste in miezul unui cu totul alt cosmar.

Inainte ca mecanicul de tren sa apuce sa franeze, peste ea trec treizeci si trei de vagoane de marfa cu o viteza de 88 kilometri pe ora. Cand trenul se opreste si Kristen si isi da seama ca este inca in viata, priveste in jur – si isi zareste picioarele la trei metri de ea. Supravietuirea in urma tentativei de sinucidere, cu pretul pierderii picioarelor, o azvarle pe Kristen in toiul unei lupte si mai aprige cu depresia si gandurile de sinucidere, precum si cu o suferinta fizica de neimaginat – toate acestea dintr-un scaun cu rotile.

Insa in mijlocul celor mai negre zile ale vietii sale, Kristen descopera calea spre viata adevarata si un scop pentru a trai. Viata, fara voia mea relateaza cu amanunte captivante trauma tentativei sale de sinucidere, miracolul supravietuirii si puterea transformatoare a nadejdii in Cristos.

Pentru toti cei ce se lupta sa gaseasca taria de a merge mai departe, mesajul acestei carti sfasietoare, si care totusi ne intareste speranta, este limpede:

Dumnezeu te iubeste mai mult decat iti poti inchipui.

El are planuri bune pentru viitorul tau.

Viata e un dar.

Un extraordinar semn de aducere aminte ca, pana si atunci cand noi ne dam batuti in fata vietii, Dumnezeu nu ne lasa de izbeliste.

Kristen Jane Anderson a aparut ca invitata in Oprah si este o vorbitoare populara in universitati, la evenimente dedicate femeilor si tinerilor, in biserici si lucrari de prevenire a sinuciderii. Absolventa a Moody Bible Institute si fondatoare a Reaching You Ministries, Kristen cauta sa intinda o mana de ajutor celor ce sunt in suferinta, deznadajduiti, pierduti, asaltati de ganduri de sinucidere si deprimati.
Tricia Goyer este autoarea a sute de articole pentru periodice nationale, precum si a douasprezece romane si a mai multor carti din categoria nonfictiune, intre care si Blue Like Play Dough.