Adolescenta, preludiu la poemul iubirii curate

Lauda iubirii curate, in zilele anilor tineri ai adolescentei, cusoare de primavara, iubirea curata isi sarbatoreste invierea. Ce aremai sfant, mai de pret si mai nobil adolescentul in sufletul sau, inaceasta perioada a vietii sale, sunt idealuri pe care el le traieste iniubire si pentru iubire. Flacara cu atat mai vie cu cat se ascundemai profund in tainitele inimii lui, iubirea este pentru el cale sprefericire. Ea umple de stralucire si de vapaie intreg cuprinsulfiintei sale. Pentru ca nu se lasa exprimata in cuvinte obisnuite, este usor sa ne dam seama ca unica ei limba e poezia. Asemeneaunui inger, iubirea curata aduce cu sine zvonuri din paradis, inpaginile de fata, nu incerc eu sa vorbesc despre iubire, cat dorescsa las iubirea sa vorbeasca despre sine. Sa se exprime pringraiurile ei sublime. Sa ne arate ea cum se infiripa in faptura unuitanar adolescent, cu tot zbuciumul vietii care-1 impresoara, si facesa apara in el o sclipire a sufletului romanesc insusi. Asemeneaflacarilor din ziua de Pasti, care se ivesc si ard deasupracomorilor ascunse, potrivit legendei, asa se descopera si iubireaadevarata, in sensul acesta cartea este intitulata "Adolescenta, preludiu la poemul iubirii curate". Se intelege, nu este vorba inadolescenta de intreg poemul iubirii, ci numai de primele raze aleacestei mari poezii a vietii. Marile nadejdi ale iubirii curate. Toate temele acestuipoematic preludiu au drept punct de orientare adevarul ca iubireacurata, in ceea ce are ea mai specific, este soarele vietii. Astfel, este atat de firesc sa-mi exprim de la inceput convingerea ca dinscanteierile acestui sentiment de dragoste izvorasc in adolescent energiile care fauresc in el o reala podoaba a existentei, chipulunui erou. Tot datorita lor se infiripa in sufletul lui mari sperantede viitor, dupa cum se tes si firele petrecerii sale, in dar sifrumusete, intr-un paradis etnic romanesc. Iubirea curata hranestela pieptul ei cele mai de seama nazuinte ce inflacareaza destinulunui neam, caci puterea cea vie si expresiva a istoriei pulseaza inaceste sfinte nazuinte. Cum nu ar fi iubirea curata izvor de viata, cand ea este atat de exuberanta si de divina, cand ea poarta pefruntea sa majestatea sublimului si farmecul frumusetii, cand eplina de vigoare si devotament, abnegatie si daruire, cand e atatde dumnezeiasca si in acelasi timp atat de omeneasca? Dintacerile ei se zamislesc cuvinte si din tainele ei se alcatuiescpoeme. Ea poarta in san nevinovatia copiilor si tinde sa se impodobeasca cu cununile martirilor. Cum am mai putea trai noi, romanii, la inceput de veac nou, pe acest pamant stramosesc, lipsindu-ne de binefacerile ei? In licarirea iubirii curate, soarelevietii ne stralumineaza cu bucuria zilelor de Pasti. Si alte vanturi bat astazi. incercare de detronare a iubirii curate de pe piedestalul eiromanesc milenar, in constrast cu toate maretiile existenteinoastre din trecut, care ne inspira marile sperante ale viitoruluiromanesc, laudele unor semeni ai nostri de astazi nu se mai indreapta spre iubire, ci spre voluptate. Evidenta necrutatoare avietii ne obliga sa vedem si alta fata a realitatilor noastrenationale, in care iubirea curata este detronata de pe piedestalul eimilenar, alungata si mutilata, discreditata si batjocorita inrandurile noilor generatii. Oare chiar asa de mult s-a schimbat judecata acestui popor, incat coroana splendid inflorita a pomului, dupa caderea unei brume tarzii de primavara, a ajuns sa-sidispretuiasca tulpina si radacinile? Ce inseamna astazi „educatiasexuala" din scoala romaneasca, desi nu pretutindeni, care incearca sa inlocuiasca iubirea cu desfraul, iar sfintenia cuvoluptatea perversa? Nu cumva gandirea traditionala, autenticcrestina si profund ortodoxa, si-a trait traiul?