Cronica păsării-arc

Traducere de Angela Hondru

In „Cronica pasarii-arc”, Haruki Murakami redeschide o alta usa catre acel tarim de granita dintre vis si realitate, pe care ii place atit de mult sa-l exploreze. Actiunea romanului debuteaza intr-o suburbie linistita din Tokyo, unde tinarul Toru Okada isi duce existenta deloc iesita din comun alaturi de sotia sa. O intimplare aparent banala – disparitia motanului familiei – da peste cap viata protagonistului, care se vede prins in paienjenisul unei lumi fantastice, ce intersecteaza in mod straniu realitatea de zi cu zi. In virtejul evenimentelor neobisnuite care se succeda ametitor, Toru Okada se vede nevoit sa faca fata disparitiei misterioase a sotiei. Filmul cautarii acesteia e o serie de intilniri pline de semnificatii cu personaje care si schimba permanent perspectiva asupra propriei existente: doua surori bizare, din care una practica prostitutia la nivel spiritual, un politician tarat psihic, o pustoaica morbida in virsta de saisprezece ani si un veteran al razboiului din Manciuria, marcat pentru totdeauna de ororile la care a fost martor.

Haruki Murakami, unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, s-a nascut in 1949, la Kyoto. A studiat teatrul la Universitatea Waseda din Tokio. Experienta de proprietar al unui bar in care se cinta jazz (reflectata in romanul sau din 1992, La sud de granita, la vest de soare) si cea de traducator al operelor lui F. Scott Fitzgerald, John Irving, Truman Capote si Raymond Carver isi vor spune cuvintul in formarea sa ca mesager al unei Japonii occidentalizate – un tinut amagitor, lipsit parca de suflet si suflu, al carui spirit stravechi pare sa fi disparut aproape in intregime. Primul sau roman, Asculta cum cinta vintul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) si In cautarea oii fantastice (1982, distins cu Premiul Noma). In 1987 a publicat Padurea norvegiana, bestseller international, tradus in numeroase limbi si vindut in milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio si spiritul japonez (1997) si romanele La capatul lumii si In tara aspra a minunilor (1985, pentru care a primit Premiul Tanizaki), Dans dans dans (1988), Cronica pasarii-arc (1994, nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award), Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul marii (2002), 1Q84 (2009-2010) si Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj (2013), precum si volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a disparut (1993), Dupa cutremur (2000), Salcia oarba, fata adormita (2006), Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga (2007), Meseria de romancier (2015) si Uciderea Comandorului (vol. 1, 2018). A fost nominalizat in repetate rinduri la Premiul Nobel.