Traducere de Carmen Ciora si Domnica Drumea dupa editia revizuita de Andrew Biswell • Introducere si note de Andrew Biswell
Acest volum urmeaza editia jubiliara alcatuita de Andrew Biswell. Ea cuprinde romanul revizuit dupa manuscrisul original din 1961, comparat cu mai multe variante publicate in timp, insotit de Prologul si Epilogul scrise de Anthony Burgess in anii ’80 pentru versiunea dramatica, de eseuri, articole si fragmente inedite din interviuri ale scriitorului care tin de geneza, transpunerea cinematografica si scenica a cartii, precum si de recenzii semnate de mari autori. Portocala mecanica a fost ecranizata de Stanley Kubrick in 1971, intr-un film celebru, avandu-i in rolurile principale pe Malcolm McDowell, Patrick Magee si Michael Bates.
„«O portocala mecanica» este o veche expresie cockney care se aplica la orice presupune deviere, aici «deviere» neavand neaparat o conotatie homosexuala. Nimic, de altfel, nu poate fi mai nefiresc decat o portocala mecanica. In perioada in care lucram in Malaysia ca profesor, elevii mei, cand li se cerea sa scrie un eseu despre o zi in jungla, adesea spuneau ca luau cu ei o sticla de «suc de orang». «Orang» este un cuvant obisnuit in Malaysia si inseamna «fiinta umana». Cockney si limba malaeza s-au contopit in mintea mea si au generat imaginea unor oameni suculenti si dulci precum portocalele, fortati sa intre in forma unor obiecte mecanice.“ — ANTHONY BURGESS
In viziunea cosmaresca despre viitor a lui Anthony Burgess, unde odata cu lasarea intunericului strazile intra in stapanirea criminalilor, povestea e spusa de un delincvent de 15 ani. Alex vorbeste intr-un slang inventat – nadsat –, care scoate la iveala patologia sociala a bandei sale de adolescenti. Alex, Pete, Moho si Georgie, cei patru gascari protagonisti ai acestei istorii distopice, creata de Burgess in jurul unei Londre unde domnesc agresiunea si teroarea, traiesc din jafurile nocturne aducatoare deopotriva de bani, dar si de placerea „ultra-violentelor“ pe care le practica impotriva celor mai slabi. Dupa o serie de astfel de infractiuni, Alex este ridicat de politie, dus la inchisoare si supus unor tehnici de reeducare ce ar trebui sa-l transforme intr-un individ perfect integrat in societate. Dar tratamentul foloseste tehnici bazate de fapt tot pe cruzime extrema, iar esecul acestuia e inevitabil. In final, un Alex complet schimbat de experientele prin care a trecut descopera ca rostul lucrurilor sta tocmai in liberul-arbitru, in posibilitatea de a alege singur intre bine si rau.
Fragment din carte:
" Dar din cauza asta, ce s-a intamplat a fost ca m-am trezit tarziu ( aproape la sapte jumatate, dupa ceasul meu), si chestia asta s-a dovedit anu fi prea inteligenta. Caci poti vidvedea cu ochiul liber ca in lumea asta rea totul se contabilizeaza. Poti ponima ca fiecare lucru aduce alt lucru. Da, da, da. Aparatul meu stereu nu mai canta nici Bucuria, nici I Embrace Ye O Ye Millions, asta insemnand ca un celavek il oprise, si asta nu putea fi decat fie Ma, fie Ta, caci dupa zgomotele pe care le sluseam in living, cling-ul farfuriilor si drinkanitul ceaiokului din cesti, era clar ca amandoi isi luau pranzul lor obosit dupa ce robotisera, unul la fabrica, celalalt la magazin. Bietii batrani. Jalnici varstinici. Mi-am pus halatul si am iesit, deghizat in fiu unic si iubitor, zicand:
- Salut, salut, salut la toata lumea. Ma simt mult mai bine dupa ce m-am odihnit toata ziua. Sunt gata acum pentru munca de seara, sa mai fac si eu un ban.
Caci asta credeau ei ca faceam pe-atunci.
- Miam, miam, ce ai bun acolo, mami? E si pentru mine?
De fapt, era ceva ca o placinta de inghetata, pe care o dezgheta si apoi o incalzea, si nu parea deloc apepetisanta, dar trebuia sa zic si eu ceva. Tati imi arunca o privire suspicioasa si nu prea incantata, dar nu-mi spusese nimic, caci era constinet ca nu ar fi indraznit, iar mami schita spre mine un smehait mic si obosit, de genul oh, tu, fruct al pantecului meu, unicul meu fiu. Am pornit spre baie in pasi de dans, klatinandu-ma rapid, caci ma simteam murdar si lipicios, apoi m-am dus din nou la mine in camera pentru tzoalele de seara. Dupa care, stralucitor, pieptanat, periat si in plina splendoare, m-am asezat in fata lomtikului meu de placinta. Tataica-miu imi zice:
– Nu ca as vrea sa-mi bag nasul, baiete, dar unde anume lucrezi tu seara?
– O, zic eu , mestecand, de cele mai multe ori treburi ocazionale, dau cate-o mana de ajutor. Ici si colo, unde se poate. "
