Autoritate spirituala si putere temporala

Maestru al unei spiritualitati pierdute si critic acerb al modernitatii laicizante, Rene Guenon realizeaza in acest eseu concentrat o comparatie bine structurata intre cele doua registre permanent aflate in conflict in istoria omenirii: autoritatea spirituala si puterea temporala. Daca prima se intemeiaza pe o traditie revelata si primordiala, transmisa pe cale orala, filiatie asupra careia trebuie sa vegheze, cea de-a doua are ca fundament o traditie scripturala, mai intai de extractie revelata, gestionata de sacerdoti, apoi preluata prin transfer simbolic de puterea monarhica si uzurpata finalmente, prin revolutie, de puterea laica in sens politic modern.

Guenon subliniaza substituirea ilicita si violenta a legitimei autoritati spirituale, cu care, o perioada istorica indelungata, regalitatea s-a confundat, de catre guvernamantul de tip laic, prin acapararea atributiilor sacerdotale golite de sensul lor transcendent. De aici, gratie acestui raptus violent, s-a produs saracirea spirituala a modernitatii, prin despiritualizarea progresiva a lumii. In planul analizei istorice, este extrem de interesanta incursiunea autorului in universul sacru hindus, ale carui institutii si mecanisme pare sa le cunoasca la perfectie.

Valentin Protopopescu

„Puterea temporala, am spus, pri-veste lumea actiunii si a schimbarii; or, schimbarea, neavandu-si in ea insasi ratiunea sa suficienta, trebuie sa primeasca de la un principiu superior legea sa, singura prin care ea se integreaza in ordinea universala; daca, dimpotriva, se pretinde independenta de orice principiu superior, ea nu mai este, prin chiar acest fapt, decat dezordine pur si simplu.”

„Legea este negata din momentul in care se neaga principiul insusi din care ea emana; dar negatorii ei n-au putut s-o suprime realmente, ea intorcandu-se impotri-va lor; astfel, dezordinea trebuie sa intre finalmente in ordine, careia nimic n-ar putea sa i se opuna decat in aparenta si intr-un mod cu totul iluzoriu.”

„E chiar curios de notat ca aceia care, in epoca noastra, isi fac un titlu de glorie din a se numi «laici», la fel ca si cei carora le place sa-si spuna «agnostici», ei fiind de altfel adeseori aceiasi, nu fac prin asta decat sa se laude cu propria lor ignoranta; si, la cei ce nu realizeaza ca acesta este sensul etichetelor cu care se impauneaza, aceasta ignoranta este intr-adevar foarte mare si realmente iremediabila.”

„Oricarei actiuni ce nu provine din cunoastere ii lipseste principiul, nemaifiind decat o agitatie vana; la fel, orice putere temporala ce nu-si recunoaste subordonarea fata de autoritatea spirituala este, de asemenea, vana si iluzorie; separata de principiul sau, ea nu va putea sa se exercite decat intr-un mod dezordonat si va merge fatalmente spre propria-i distrugere.”

Traducator: Daniel Hoblea