La spartul târgului. Interviuri şi 75 de dedicaţii de la Arghezi la Zub

Editie ingrijita de Rodica Lazarescu

Frumos este ca am fost si am ramas copii. Grav este ca murim in fiecare zi, mintindu-ne ca traim, cand de fapt ne amagim cu aceeasi candoare infantila. Abia la urma se trage cortina piesei, de regula tragi-comica. Noroc este ca eu cred ca repertoriul e mai bogat si c-avem bilete de favoare asigurate. Nu cred in moarte. […] Nu sunt un habotnic, dispus sa cred, legat la ochi, in cele vazute si nevazute. Dar mi s-a intamplat s-asist la incredibile fenomene paranormale, care m-au convins ca traim in universuri paralele. […] Asadar, nu cred in moarte! […] Sufleteste sunt pregatit s-o intampin fara nelinisti, fara sa ma laud ca-i simt lipsa. Ca la toate operatiile, de care am mai avut parte, ma tem doar de dureri. Avand noroc in viata – de n-o fi inger pazitor –, ma rog de-un subit. (Niculae Gheran)

* * *

Lucrarea de fata a avut ca punct de plecare o serie de interviuri realizate in ultimii doi ani (2019-2020) de Virgil Ratiu cu Niculae Gheran, „ultimul mare editor” (caruia literatura romana ii este, ar trebui sa-i fie, profund recunoscatoare), prozator cu har, dar si om al cetatii. Dialogurile celor doi autori, aparute in cateva publicatii culturale, au fost completate, in cel de-al doilea capitol (Addenda), cu sase interviuri mai vechi din multele „taifasuri” purtate in timp de Niculae Gheran cu diversi interlocutori. (Facem precizarea ca restul interviurilor pot fi consultate in Niculae Gheran, Rebreniana, I-II, Editura Academiei, 2017.)

In ambele sectiuni, ordonarea textelor s-a facut dupa criteriul cronologic, considerat cel mai adecvat intr-un asemenea demers.

Operata cu multa parcimonie, selectia dedicatiilor celor 75 de personalitati a urmarit evidentierea mai multor aspecte, dintre care unele mai putin cunoscute, legate de activitatea celui caruia i-au fost oferite – istoricul literar, editorul, scriitorul Niculae Gheran, in incercarea de a-i schita un portret mai altfel. Desigur, nu au fost omise nici cele ce tin de domeniul relatiilor interpersonale, uneori cateva randuri pe o pagina de titlu scotand la iveala legaturi surprinzatoare. Lucrurile mai putin stiute, ocultate intr-un fel de activitatea eclatanta de editor al operei rebreniene, iar in anii din urma de cea de prozator „pagubas”, se leaga de contributia sa decisiva la elaborarea unor instrumente de lucru esentiale – biobibliografii, dictionare, enciclopedii, cataloage –, unele de pionierat pentru istoria noastra literara. In toate cazurile, Niculae Gheran a preferat sa se retraga, in cel mai bun caz, in spatele unei notite din caseta tehnica a volumului (de tipul coordonare redactionala si lexicografica), daca nu chiar intr-un anonimat total. Numai recunoasterea exprimata in dedicatii vine sa faca oarecum cuvenita dreptate.

Ordonarea dedicatiilor a urmat criteriul alfabetic, antologatorul asumandu-si usoara abatere de la inceput ce-l plaseaza pe Tudor Arghezi in capul listei. (Rodica Lazarescu)