Distrofia timpului

Reportaje din anii '90-'92

In anii nouazeci o mare parte din intelighentia Romaniei, venind cam din toate domeniile, a simtit imperios nevoia sa se exprime, sa spuna in scris adevaruri aflate sub obroc in regimul de trista amintire, supravegheat de securitatea Partidului – stat. Asa s-a intamplat si cu Dumitru Nicodim, pe atunci conferentiar universitar la catedra de Energetica a Politehnicii bucurestene. Viitorul scriitor, autor a multor titluri de proza si poezie, va fi redactor principal la publicatia „Dreptatea“, cotidian al P. N. T.-C. D., aproape 3 ani. Ca tot ce a facut in viata, Dumitru Nicodim va face si aici cu maxima seriozitate. In timp ce era student la Scoala Superioara de Jurnalistica s-a angajat la numitul periodic, avand motive super intemeiate de a imbratisa orientarea fatis anticomunista si anticolectivista a muribundului Partid Comunist, asa cum vom vedea mai ales in proza autorului. Distrofia timpului, o culegere din articolele si eseurile publicate, inseamna istoria clipei, deviza la zi a U. Z. P. R., dar si cronica acelor doi sau trei ani, ani ce nu sunt lipsiti de o mireasma profetica pentru zilele acestui mileniu pe care tocmai l-am inceput. Eventualii istorici ai acelor ani sau ai publicatiilor periodice postdecembriste se pot folosi ca de niste documente de materialele semnate Dumitru Nicodim: reportaje din aproape toata tara (cel de la Casa de copii, mai mult decat emotionant!!!), interviuri cu lideri P. N. T.-C. D. sau ai Casei Regale, consemnarea unor evenimente cum ar fi mineriadele, manifestari si mese rotunde, fotografia la zi a dezmembrarii industriei grele romanesti, a colosilor tip IMGB, totul in cunostinta de cauza, gratie atat biografiei autorului, cat si inginerului si profesorului omonim. Acuratetea, echilibrul, respectul adevarului istoric, iata ce caracterizeaza aceasta culegere ce se poate citi ca un roman al acelor vremuri, oameni evenimente ce au marcat inceputul mult ravnitei libertati si democratizari a Romaniei. - Geo Vasile