Norul Necunoasterii – O carte despre contemplatie sau cum este unit sufletul cu Dumnezeu

Norul necunoasterii este una dintre cele mai faimoase lucrari ale misticii crestine apusene, aparuta in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, in Anglia.

Ghid al rugaciunii contemplative, tradus in mai multe limbi, lucrarea abordeaza calea apofatica de apropiere de Dumnezeu (via negativa in termenii teologiei catolice), aflat – in viziunea autorului – dincolo de un „nor al necunoasterii”, acolo unde mintea discursiva si abilitatile cognitive uzuale isi pierd semnificatia in favoarea unei cunoasteri integratoare, realizata din centrul esential al fiintei. Aceasta experienta nu se obtine aici prin asceza, prin izolarea de lume sau prin efort intelectual, ci, asa cum spune un psiholog modern, printr-o „sinteza dintre iubire si vointa”.

Desi a circulat in randul contemplativilor vremii, textul a fost publicat abia in 1871.

Autorul ei este necunoscut, se presupune ca apartine mediului monastic englez al vremii, posibil din ordinul cartuzian. Sursa sa de inspiratie precede cu aproximativ 900 de ani aparitia „Norului”, lucrarea noastra fiind asociata curentului

crestin neoplatonician, coborand de la pseudo-Dionisie Areopagitul.

*

„Asadar, sa nu faci altceva decat sa vrei sa te ostenesti in aceasta lucrare pana cand vei simti ca doresti sa o faci. Pentru ca, atunci cand vei purcede la aceasta, nu vei afla decat un intuneric, ca si cum ar fi un nor de necunoastere, ceva ce nu stii ce este, in afara de faptul ca simti in vointa ta o intentie goala ce tinde spre Dumnezeu. Acest intuneric si acest nor sunt, orice ai face, intre tine si Dumnezeul tau, impiedicandu‑te sa‑L vezi limpede prin lumina intelegerii in cugetul tau ori sa‑L simti prin dulceata iubirii in inima ta.

Asa ca pregateste‑te sa ramai in acest intuneric pe cat de mult vei putea, neincetat strigand dupa Cel pe care‑L iubesti. Iar, daca este sa‑L simti ori sa‑L vezi, atat pe cat ne este cu putinta in aceasta viata, trebuie ca aceasta sa se petreaca intotdeauna in acest intuneric. Si, daca te vei stradui asiduu dupa cum iti si cer, ma‑ncred in mila Lui pana aici.” (Extras din Capitolul III)

„Prin urmare, sileste-te fara sovaire cu acest nimic si cu acest nicaieri si lasa-ti afara toate simturile tale trupesti impreuna cu lucrarile lor, caci adevarat iti spun, lucrarea contemplatiei nu poate fi inteleasa de ele.” (Extras din Capitolul LXX)

„Si, precum acest cuvant simplu «foc» impunge mai tare si strapunge mai iute urechile ascultatorilor, tot asa face si un simplu cuvant de o singura silaba cand nu este doar rostit sau gandit, ci si inteles in mod tainic in adancimea duhului, care este totuna cu inaltimea, caci in cele duhovnicesti toate sunt una, inaltimea si adancimea, lungimea si largimea. […] de aceea este scris ca rugaciunea scurta strapunge cerul.” (Extras din Capitolul XXXVII)

Cuprins

Cuvant-inainte… 15

Introducere… 33

Aici incepe Rugaciunea prologului… 57

Aici incepe Prologul… 59

Aici incepe Cuprinsul Capitolelor… 63

CAPITOLUL I – Despre cele patru trepte ale vietii crestinesti si despre calea pentru care a fost chemat destinatarul acestei carti… 77

CAPITOLUL II – Incurajare la ascultare si la lucrarea contemplatiei, tema acestei carti… 79

CAPITOLUL III – Despre felul in care aceasta lucrare urmeaza sa fie infaptuita si despre valoarea ei in comparatie cu toate celelalte lucrari… 82

CAPITOLUL IV – Despre simplitatea acestei lucrari si despre faptul ca nu poate fi atinsa prin curiozitate intelectuala si nici prin imaginatie… 84

CAPITOLUL V – Despre faptul ca, in timpul acestei lucrari, toate creaturile care au fost, sunt ori vor fi vreodata, impreuna cu toate faptuirile lor, trebuie ascunse sub norul uitarii… 91

CAPITOLUL VI – O scurta relatare sub forma de intrebari a lucrarii contemplatiei… 93

CAPITOLUL VII – Despre felul in care cel aflat in aceasta lucrare trebuie sa se pazeasca de toate gandurile, mai ales de acelea care izvorasc din propria sa curiozitate, cultura ori istetime nativa… 95

CAPITOLUL VIII – O potrivita cercetare sub forma de intrebari a anumitor indoieli ce s‑ar putea ivi in timpul acestei lucrari; despre nimicirea curiozitatii omenesti, a pompei carturaresti si a istetimii native si despre distingerea starilor si partilor

vietilor active si contemplative… 99

CAPITOLUL IX – Despre faptul ca, pentru cel care se indeletniceste cu aceasta lucrare, amintirea celei mai inalte fiinte create de Dumnezeu pagubeste mai mult decat foloseste… 104

Capitolul X – Despre felul in care poti sa cunosti daca un gand nu este pacatos; si, daca este pacatos, cand anume reprezinta un pacat de moarte, si cand este unul venial… 107

CAPITOLUL XI – Despre faptul ca trebuie sa judeci fiecare gand sau impuls prin sine insusi si ca trebuie intotdeauna sa eviti nepasarea fata de pacatele veniale… 111

CAPITOLUL XII – Prin puterea acestei lucrari nu doar ca pacatul este nimicit, ci sunt dobandite si virtutile… 112

CAPITOLUL XIII – Ce este ascultarea in sine si cand este perfecta si cand imperfecta… 115

CAPITOLUL XIV – Despre faptul ca ascultarea imperfecta trebuie sa premearga celei perfecte – altfel, pacatosului ii este cu neputinta sa ajunga la desavarsita virtute a ascultarii inca din aceasta viata… 118

CAPITOLUL XV – O scurta demonstratie impotriva acelora care spun ca nu exista o mai buna modalitate de a te supune in afara de raportarea la propria ta pacatosenie… 120

CAPITOLUL XVI – Despre faptul ca, prin aceasta lucrare, pacatosul cu adevarat convertit, care este chemat la contemplatie dobandeste mai iute desavarsirea decat prin oricare alta lucrare, si prin aceasta poate primi mai curand de la Dumnezeu iertarea pacatelor… 122

CAPITOLUL XVII – Despre faptul ca adevaratul contemplativ nu doreste sa aiba de‑a face cu cele ale vietii active ori cu cele ce se fac ori spun despre el si nici nu se preocupa sa raspunda acuzatorilor sai pentru a se scuza pe sine… 125

CAPITOLUL XVIII – Despre felul in care, pana in ziua de astazi, toti activii se plang de contemplativi precum Marta de Maria. Iar pentru aceasta, pricina este ignoranta… 128

CAPITOLUL XIX – O scurta aparare a celui care a scris aceasta carte, aratand ca toti contemplativii trebuie sa‑i ierte pe toti activii pentru cuvintele si gesturile prin care‑si arata nemultumirea… 130

CAPITOLUL XX – Despre felul in care Atotputernicul Dumnezeu va raspunde cu bunavoire celor care, pentru a fi iertati, nu au dorit sa‑si paraseasca lucrarea iubirii de Dumnezeu 132

CAPITOLUL XXI – Intelegerea adevarata a cuvantului evanghelic „Maria partea cea buna si‑a ales”… 134

CAPITOLUL XXII – Despre iubirea minunata pe care o are Hristos pentru om in persoana tuturor pacatosilor intorsi cu adevarat si chemati la harul contemplatiei… 137

CAPITOLUL XXIII – Despre felul in care Dumnezeu va raspunde si ii va sustine in mod duhovnicesc pe toti aceia care, absorbiti de iubirea Lui, nu se mai ingrijesc sa raspunda si sa se sustina pe sine……… 139

CAPITOLUL XXIV – Ce este iubirea in sine si despre felul in care este cu adevarat si desavarsit cuprinsa in lucrarea despre care vorbim… 141

CAPITOLUL XXV – Despre faptul ca, in timpul acestei lucrari, sufletul desavarsit nu are niciun fel de legatura cu vreunul dintre oamenii vietii acesteia… 143

CAPITOLUL XXVI – Despre faptul ca fara prezenta deplina a harului special ori fara o indelunga pastrare a harului comun, lucrarea despre care vorbesc este aproape cu neputinta si despre care anume, in aceasta lucrare, este lucrul sufletului ajutat de har si care este doar al lui Dumnezeu… 145

CAPITOLUL XXVII – Cine se cuvine sa se indeletniceasca, asadar, cu lucrul in cele ale harului… 148

CAPITOLUL XXVIII – Despre faptul ca nimeni nu ar trebui sa indrazneasca sa lucreze acestea inainte de a‑si fi curatat cugetul de toate pacatele sale grave, potrivit canoanelor… 149

CAPITOLUL XXIX – Despre faptul ca trebuie sa te ostenesti staruitor in aceasta lucrare si sa‑i patimesti durerea ce‑o provoaca, fara sa judeci pe cineva… 151

CAPITOLUL XXX – Despre cel care poate mustra si judeca greselile celorlalti… 153

CAPITOLUL XXXI – Despre felul in care crestinul trebuie sa se pazeasca de toate gandurile si pornirile spre pacat atunci cand incepe aceasta lucrare… 154

CAPITOLUL XXXII – Despre doua stratageme duhovnicesti folositoare incepatorului in lucrarea contemplatiei… 155

CAPITOLUL XXXIII – Despre faptul ca prin indeletnicirea cu aceasta lucrare un suflet este curatat atat de pacatele sale personale, cat si de osandirea pentru ele si despre cum se face atunci ca pentru nimeni nu exista odihna deplina in aceasta viata… 157

CAPITOLUL XXXIV – Despre faptul ca Dumnezeu daruieste acest har fara sa fie determinat de ceva; de aceea harul nu poate fi dobandit prin niciun fel de mijloc… 159

CAPITOLUL XXXV – Despre cele trei lucruri cu care trebuie sa se indeletniceasca invatacelul in cele ale contemplatiei: lectura, meditatia si rugaciunea… 163

CAPITOLUL XXXVI – Despre meditatiile celor care se silesc neincetat cu lucrarea aceasta… 165

CAPITOLUL XXXVII – Despre rugaciunile speciale ale acestor lucratori neobositi… 167

CAPITOLUL XXXVIII – Cum si de ce aceasta rugaciune scurta strapunge Cerul… 169

CAPITOLUL XXXIX – Despre felul in care rugatorul desavarsit trebuie sa se roage si ce este rugaciunea in esenta ei; si despre cel care, rugandu‑se, foloseste cuvinte, care cuvinte sunt cele mai potrivite cu natura rugaciunii… 171

CAPITOLUL XL – Despre faptul ca, in timpul acestei lucrari, sufletul nu trebuie sa acorde nicio atentie speciala vreunui viciu sau virtuti in sine… 173

CAPITOLUL XLI – Despre faptul ca in toate celelalte intreprinderi inferioare acestei lucrari crestinii trebuie sa pastreze socotinta, dar nu si in aceasta… 175

CAPITOLUL XLII – Despre faptul ca, prin nesocotinta in aceasta, crestinii vor pastra socotinta in toate celelalte, iar altfel nicicum… 177

CAPITOLUL XLIII – Despre faptul ca toate intelegerea si simtirea propriei fiinte trebuie indepartate, daca vrem ca perfectiunea acestei lucrari sa fie cu adevarat simtita de suflet inca din aceasta viata… 179

CAPITOLUL XLIV – Despre felul in care sufletul trebuie sa se oranduiasca pe sine pentru a zdrobi toata intelegerea si simtirea de sine…. 181

CAPITOLUL XLV – O potrivita cercetare a anumitor inselari ce pot aparea in timpul acestei lucrari… 184

CAPITOLUL XLVI – O invatatura folositoare despre cum poti evita aceste inselari, lucrand cu o mai mare vioiciune sufleteasca decat orice alta nestapanire trupeasca… 187

CAPITOLUL XLVII – O scurta invatatura despre curatenia sufleteasca ceruta de aceasta lucrare; cum ca sufletul trebuie sa‑si infatiseze dorinta sa intr‑un fel lui Dumnezeu, si intr‑altul catre oameni… 189

CAPITOLUL XLVIII – Despre felul in care Dumnezeu va fi slujit deopotriva cu trupul si cu sufletul, pentru a ne rasplati in ambele si despre felul in care vom putea cunoaste cand toate acele sunete si dulceata ce se‑ntampla trupului la vremea rugaciunii sunt bune si cand sunt rele…. 192

CAPITOLUL XLIX – Substanta oricarei perfectiuni nu este nimic altceva decat o vointa buna si cum toate sunetele, mangaierile si indulcirile ce se pot intampla in aceasta viata nu sunt decat accidente ale acestei perfectiuni… 195

CAPITOLUL L – Ce este iubirea curata si cum se explica faptul ca pentru unii astfel de mangaieri sunt foarte rare, iar in cazul altora prea frecvente… 197

CAPITOLUL LI – Despre faptul ca trebuie sa fim cu mare bagare de seama ca nu cumva sa intelegem trupeste ceea ce se zice duhovniceste, si mai ales despre cat de important este sa fim atenti in intelegerea cuvantului „in” si a cuvantului „sus”… 199

CAPITOLUL LII – Despre felul in care acesti tineri ucenici pripiti inteleg gresit cuvantul „in” si despre ratacirile ce decurg din aceasta… 202

CAPITOLUL LIII – Despre diverse purtari nepotrivite care apar in cazul celor lipsiti de lucrarea despre care vorbim… 204

CAPITOLUL LIV – Despre felul in care prin Puterea acestei lucrari esti condus intr‑un mod preaintelept, dobandind deplina cuviinta atat in trup cat si in suflet… 207

CAPITOLUL LV – Despre felul in care vor fi inselati cei care urmeaza fierbintelii cugetului, condamnand‑i pe cei din jur fara discernamant… 210

CAPITOLUL LVI – Despre felul in care vor fi inselati cei care se bazeaza mai mult pe capacitatea de iscodire a istetimii native sau pe teologia scolastica decat pe simpla invatatura temeinica si indrumarea Sfintei Biserici… 213

CAPITOLUL LVII – Despre felul in care acesti tineri ucenici pripiti inteleg gresit celalalt cuvant, „sus”, si despre inselarea care decurge din aceasta… 215

CAPITOLUL LVIII – Despre faptul ca nu trebuie sa luam exemplul Sfantului Martin si al Sfantului Stefan, incordandu‑ne imaginatia sensibila spre cele de sus in timpul rugaciunii… 217

CAPITOLUL LIX – Despre faptul ca nu trebuie ca, in timpul rugaciunii, sa luam exemplul Inaltarii fizice a lui Hristos, incordandu‑ne imaginatia sensibila spre cele de sus; si despre faptul ca in orice lucrare duhovniceasca toate acestea trei: timp, loc si trup trebuie uitate… 221

CAPITOLUL LX – Despre faptul ca atat drumul mare, cat si cararea intr‑acolo sunt pasite de doriri, si nu de umbletul picioarelor… 224

CAPITOLUL LXI – Despre faptul ca tot ce este trupesc este supus duhovnicescului; aceasta supunere este conforma firii si nu opusa… 226

CAPITOLUL LXII – Despre felul in care poti sti daca lucrarea ta este sub tine, in afara ta ori cand este una cu tine sau in tine si cand este deasupra ta si dedesubtul Dumnezeului tau… 228

CAPITOLUL LXIII – Despre puterile sufletesti in general si cum anume mai ales Memoria este o putere principala ce cuprinde in sine toate celelalte puteri si toate acele lucruri in care acestea actioneaza… 230

CAPITOLUL LXIV – Despre cele doua puteri principale, Ratiunea si Vointa, si despre activitatea lor inainte si dupa pacat… 232

CAPITOLUL LXV – Despre prima dintre puterile secundare, al carei nume este Imaginatia si despre activitatea si supunerea ei fata de Ratiune, inainte si dupa pacat… 233

CAPITOLUL LXVI – Despre cealalta putere secundara, ce se numeste Sensibilitate; despre activitatea si supunerea ei fata de Ratiune, inainte si dupa pacat… 235

CAPITOLUL LXVII – Despre faptul ca oricine nu cunoaste puterile unui suflet si modul lui de a lucra poate fi inselat cu usurinta in ceea ce priveste intelegerea cuvintelor si a lucrarii duhovnicesti si despre felul in care un suflet este facut un Dumnezeu prin har… 237

CAPITOLUL LXVIII – A fi niciunde trupeste este a fi pretutindeni duhovniceste; si [despre] cum, pentru omul nostru cel dinafara, lucrarea contemplatiei nimic nu pretuieste…. 239

CAPITOLUL LXIX – Despre felul in care simtirile noastre sunt minunat prefacute in trairea duhovniceasca a acestui nimic si [despre faptul] ca aceasta nu se petrece in vreun loc… 241

CAPITOLUL LXX – Daca tocmai prin defaimarea simturilor noastre trupesti incepem sa ne apropiem mai grabnic de cunoasterea celor ceresti, urmeaza ca, in chip asemanator, prin smerirea puterilor noastre spirituale incepem sa ne apropiem mai grabnic de cunoasterea lui Dumnezeu, pe cat este cu putinta a o avea prin har in conditiile lumii acesteia… 243

CAPITOLUL LXXI – Despre faptul ca unii nu vor putea ajunge la desavarsirea acestei lucrari decat in momentele de extaz, iar altii oricand voiesc, adica in starea lor sufleteasca obisnuita… 246

CAPITOLUL LXXII – Despre faptul ca un lucrator al contemplatiei nu trebuie sa aprecieze ori sa gandeasca despre un altul potrivit starii in care se afla el insusi… 248

CAPITOLUL LXXIII – Despre felul in care, potrivit chipului in care Moise, Betaleel si Aaron erau preocupati de Chivotul Legii, tot astfel si noi ne impartasim de acest har al contemplatiei in trei feluri, caci acest har era prefigurat de Chivot 249

CAPITOLUL LXXIV – Despre faptul ca materia acestei carti nu mai poate fi citita sau mentionata, ascultata ori discutata de un suflet care‑i este partas, fara ca acela sa aiba sentimentul ca este intr‑un deplin acord cu cele care tin de lucrarea descrisa si despre recapitularea aceleiasi insarcinari care apare in prolog… 251

CAPITOLUL LXXV – Despre unele semne prin care un suflet se poate incredinta cu adevarat daca este chemat de Dumnezeu sa fie un lucrator al acestei lucrari… 253