Marele vestiar

Traducere si note de Adina Dinitoiu

Roman de mare actualitate prin modul in care sondeaza natura umana si prin privirea lucida asupra ambivalentei bine–rau a acesteia, Marele vestiar foloseste perspectiva inocenta, idealista uneori, a unui adolescent, unul dintre numerosii orfani de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Povestea lui Lucky si a prietenilor sai, Léonce si Josette, pune in lumina, in mod tulburator, cinismul si lipsa de compasiune a oamenilor, a societatii postbelice, necrutatoare nu numai cu acesti tineri fara familie si fara viitor, ci si cu fostii eroi de razboi, care, dupa restabilirea pacii, nu mai valoreaza nimic.

Luc Martin este un adolescent orfan al carui tata, membru al Rezistentei, e ucis chiar inainte de terminarea razboiului. In confuzia generala a anilor postbelici, ajunge sa fie crescut de un batran sarlatan, Vanderputte, alaturi de alti doi orfani, Léonce si sora lui, Josette. Luc (zis Lucky) se indragosteste de Josette si impreuna cu Léonce – sub indrumarea lui Vanderputte – se lanseaza in afaceri ilegale pe piata neagra din Paris. Adolescentii viseaza sa ajunga in America si duc o viata extravaganta, exact ca in filmele cu gangsteri americani, pe care le vad cu fervoare la cinema. Insa realitatea se dovedeste mai dura decat povestile noir de la Hollywood, iar Lucky are de luat o decizie grea cand afla trecutul surprinzator al batranului Vanderputte.

Scriitor (romancier, eseist, autor de memorii), aviator, diplomat, regizor, scenarist, ROMAIN GARY, pe numele adevarat Roman Kacew, s-a nascut pe 8 mai 1914 la Vilnius intr-o familie evreiasca si a crescut la Varsovia, unde mama sa l-a botezat catolic. In 1928 s-a stabilit in Franta. A studiat Dreptul la Aix-en-Provence si Paris. In timpul razboiului, cand si-a luat numele de Gary, a fost pilot in Fortele Aeriene Franceze Libere, primind ulterior multe medalii si distinctii, printre care titlul de Comandor al Legiunii de Onoare. L-a intalnit pe generalul de Gaulle in 1940 la Londra si a ramas toata viata un admirator al acestuia. Dupa razboi, cariera de diplomat avea sa-l poarte la Sofia, Berna, New York, Londra, Los Angeles. S-a casatorit in 1945 cu jurnalista britanica Lesley Blanch. Numit consul general la Los Angeles, a intalnit-o pe actrita Jean Seberg, cu care s-a casatorit in 1963, a avut un fiu si de care a divortat in 1970. Pe 2 decembrie 1980, la un an dupa ce aceasta s-a sinucis, Romain Gary s-a impuscat. Este singurul scriitor care a primit de doua ori Premiul Goncourt, mai intai ca Gary, apoi ca Émile Ajar (identitatea lui Ajar s-a aflat abia dupa moartea autorului). Opera vasta, eterogena semnata Gary se intinde pe mai mult de patru decenii. Dintre romanele sale mentionam: Educatie europeana (Éducation européenne, 1945; Humanitas Fiction, 2020), Marele vestiar (Le grand vestiaire, 1948; Humanitas Fiction, 2021), Les racines du ciel (1956, Premiul Goncourt), Promisiunea zorilor (La promesse de l’aube, 1960; Humanitas Fiction, 2018), Les oiseaux vont mourir au Pérou (1962), Lady L. (Lady L., 1963; Humanitas Fiction, 2021), La tête coupable (1968), Dincolo de limita aceasta biletul isi pierde valabilitatea (Au-delà de cette limite votre ticket n’est plus valable, 1975; Humanitas Fiction, 2019), Clar de femeie (Clair de femme, 1977; Humanitas Fiction, 2017), Zmeie de hartie (Les cerfs-volants, 1980; Humanitas Fiction, 2019) etc. Sub pseudonimul Émile Ajar au aparut Gros-Calin (1974), La vie devant soi (1975, Premiul Goncourt), Pseudo (1976), L’angoisse du roi Salomon (1979).