Dumnezeu in vocativ

Poezia este anticipare, deschidere spre… Deopotriva recapitulare a existentei si anticipare a ceea ce ne mai este dat sau a dorintei. Ea are mereu de platit vama acestei tensiuni inevitabile.

Este o poezie a cautarii, a reintregirii de sine prin iubire, a lipirii celor doua parti despartite ale sufletului si ale trupului, ca in mitul antic. Vocativul este aici in-vocare, chemare si implorare catre divinitatile iubirii, descantec pentru a implini aceasta uniune. Cantec de dragoste care are nevoie de ecou.

Volumul Ramonei Muller arata un poet autentic, cu antene ultra-sensibile de a capta nelinistile vietuirii ca dragoste, si capabil de a trece in litera fiorul duratei, caci scrisul invie: "alege o stea / hingherii asteapta / eu te scriu / inca". – Christian Craciun

Viata este pasiunea mea, de aceea va invit sa traim cuvintele si sa cernem emotiile dintr-un cotidian concret! "La inceput a fost Cuvantul" si, poate, Dumnezeu a creat Poetul pentru a continua cuvintele… – Ramona Muller

Fragment din volumul de poezii "Dumnezeu in vocativ" de Ramona Muller:

  "omul  acela 

care-si leaga sireturile anilor

este cel care a pus in lesa timpul

dupa ce a imblanzit

secolele dinainte de Hristos

sa indraznesti sa iti porti moartea pe umeri

  pana cand

acupunctura albastra va composta

mucegaiul nuferilor

  tortura

ca o teama

ca o foame

ca un frig

daca Dumnezeu nu tranteste usi

iti poti restarta sufletul

macar pe jumatate

cu o intentie intreaga

omul acela se prabuseste cautand

  unitatea de masura

a caderilor vinovate de indiscretie

la ora credintei dantela rosie se consuma

  in ratii mici

masticabile in cariile timpului calcifiate

  eu

  tu

si omul acela

  din noi"